Toți oamenii doresc libertatea. Acest lucru apare pregnant în istorie – libertatea fiind unul din punctele centrale ale acțiunilor umane din toate timpurile.
Oamenii, însă, nu găsesc adevărata libertate, pentru că, în general, o caută acolo unde nu e și așa cum nu trebuie.
De voim deci să ne izbăvim şi să ne eliberăm cu desăvârșire, să ne învățăm să ne tăiem voile noastre şi aşa înaintând câte puțin, cu ajutorul lui Dumnezeu vom ajunge la despătimire. Căci nimic nu folosește pe oameni aşa de mult ca tăierea voii lor. Din acest lucru înaintează cineva cu adevărat aproape peste toată virtutea.
Şi precum omul mergând pe drum şi aflând un buștean şi înlăturându-l mai face o bună parte din drumul lui, aşa e cu cel ce înaintează tăindu-şi, înlăturându-și voia lui. Căci tăindu-şi voia lui câștigă despătimirea şi prin despătimire, vine cu Dumnezeu la desăvârșita nepătimire.
Practic, cum facem? El poate, pe o scurtă distanță de drum, să-şi taie zece voi. El vede ceva şi gândul îi spune: „Ia seama acolo”, iar el zice gândului: „Nu iau seama”; şi-şi taie voia lui. Căci nu ia seama. Iarăși află pe unii care îl clevetesc şi gândul îi spune: „Zi şi tu cuvântul acesta”. Şi el îşi taie voia sa şi nu-i zice. Şi iarăși îi zice gândul: „Mergi, întreabă pe bucătarul ce fierbe”. Şi nu merge şi-şi taie voia lui. Vede iarăși ceva, şi gândul îi spune: „Întreabă cine a adus aceasta ?” Şi el îşi taie voia sa şi nu întreabă.
Şi tăind voia sa aşa mereu, ajunge la obișnuința de a o tăia şi începând de la cele mici ajunge să taie cu liniște şi cele mari, şi aşa ajunge nici să nu mai aibă peste tot voie. Şi orice i s-ar întâmpla îl lasă liniștit adică îl odihnește ca şi când i-ar fi propriu, adică după voia lui. Şi astfel, fără să voiască să facă voia lui, se află totdeauna făcând-o pe aceasta.
Căci neavând ceva al său, prin lepădarea de egoismul său, tot ce se face e al său.
Şi aşa se află cum am spus, neavând o împătimire. Și de aici Dumnezeu ne ridică în despătimire și din despătimire, cum am spus, vine la nepătimire.
Avva Dorotei