Astăzi există presiune mare asupra copiilor de la cele mai fragede vârste să învețe și să afle prin sistemul de învățământ, dar și prin ecrane, lucruri foarte periculoase pentru vârsta și educația lor spirituală.
Părinții, atrași și ei de multitudinea plăcerilor și de griji nu mai găsesc timp să se ocupe de creșterea copiilor și îi lasă pe aceștia pradă ecranelor. Sunt cazuri de copii care nu mănâncă dacă nu au tableta în față sau alte cazuri în care au tableta în cărucior, căruciorul având un stativ special pentru aceasta. Iar problema cea mare este că astfel sufletele copiilor sunt distruse și ei pierd foarte curând simțirea în Duhul Sfânt pe care o au de la botez.
Dacă copilul este expus de mic la toate acestea el devine rob atracțiilor trupești și nu își mai poate ridica fruntea curată către Cerul iubirii interpersonale care vine de la Dumnezeu. Desigur că pentru universul unui copil care este mult mai delicat și duhovnicesc decât al unui adult, intruziunea patimilor trupești este mult mai traumatică. Și în cazul unui adult atingerea trupurilor fără atingerea sufletelor este relativ traumatică. Cu atât mai mult în cazul unui copil. Cu mult mai mult unirea trupurilor fără unirea sufletelor este traumatică pentru toți. Din cauza asta este păcat de moarte.
Copiii își pierd curăția, castitatea, întreaga cugetare, sfiiciunea care este o mare virtute și o însușire a firii netrupești, prin expunerea la astfel de lucruri. Sfiiciunea copilărească este integritatea diamantului inimii noastre care este casa preaiubită a lui Hristos. Acest diamant primește în el lumina iubitoare a lui Hristos și o redirecționează în spre în afară într-un chip extraordinar de frumos. Dacă însă este acoperit de noroiul patimilor, mai ales al patimilor trupești, atunci Hristos nu mai intră și diamantul se stinge și se transformă în cărbune, în noroi.
Sfiiciunea și rușinea sunt două mari harisme pe care Dumnezeu le dă foarte ușor copiilor. Din păcate, noi cei maturi astăzi nu le mai avem pentru că nu suntem interesați de așa ceva, considerându-le vrednice de dispreț. Ne expunem copiii și pe noi înșine la o mulțime de surse de zgomot informațional pentru că așa am fost învățați că e modern și astfel ne pulverizăm mintea în mii de centri foarte puternici de atracție. Astfel nu mai avem întreaga cugetare, nu mai suntem întregi la minte, suntem ieșiți din minți, atrași fiind de magnetismul centrilor respectivi.
Astfel omul și mai ales copilul nu mai are capacitatea de concentrare, intervalul de atenție și liniștea mintală, pacea minții, care să-i permită să aibă claritatea și luminarea minții necesară ca să vadă lumina inteligentă și iubitoare a lui Dumnezeu și, de asemenea, să aibă un mod de gândire adânc și corect. Vedeți că dacă avem o apă noroioasă într-un pahar și o agităm continuu, ea nu devine niciodată cristalină, însă dacă o lăsăm să se liniștească atunci toate impuritățile se sedimentează în timp și apa își recaptă cristalinul ei natural. De aceea, atât în viața copiilor, dar mai ales a maturilor este nevoie de atenție, liniște și pace, că doar astfel se vor liniști lucrurile și viața va deveni limpede și clară.
Părintele Teologos de la Muntele Athos