– Ce-i trebuie omului? O haină, un strop de mâncare și un acoperiș peste capul său! O haină – ca să-și acopere trupul. Un pic de mâncare – ca să-și astâmpere foamea. Un acoperiș deasupra capului – unde să se poată odihni. Vasăzică trei lucruri simple. Restul, toate le complică omul pe degeaba.
Că nu-i mai trebuie omului acum un singur fel de îmbrăcăminte care să îi acopere trupul cinstit și să-l ferească de frig, ci fel de fel de haine, după fel de fel de mode, prin care iată că s-a rătăcit. Apoi cu hrana. Nu îi mai este de ajuns omului ceva simplu și hrănitor, ci și aici a ajuns la o sumedenie de rețete și de meniuri, toate spre stârnirea poftelor trupului. (dar care mai mult nu-l hrănesc, ci îl îmbolnăvesc!)
Și cu locuința de asemenea, inițial avea scopul de a adăposti și odihni omul după osteneala trupului, însă acum a ajuns la forme atât de complicate și sofisticate, încât uneori își fac oamenii case cu atât de multe camere, la care nici să întrețină curățenia nu mai pot face față cu vârsta! Ba unii și mai mult, casă la munte, casă la mare, casă la țară, casă la oraș.
Nu îți trebuie mare înțelepciune să înțelegi că nu e bine să-ți complici viața fără rost, ci să fii cumpătat și măsurat în toate, înțelegând că numai de aceste trei nevoi simple are cu adevărat trebuință omul ca să se îngrijească de viața lui. Celelalte toate sunt numai vânare de vânt.”
Părintele Petroniu Tănase