- Episcopia Ungheni - https://episcopia-ungheni.md -

Parohia Bumbăta

Posted By ungheni admin On In Parohii din protopopiatul Ungheni | No Comments

Istoria bisericii „Sf. Irh. Nicolae” din s. Bumbăta, r. Ungheni

 

Biserica „Sf. Irh. Nicolae”.

Localitatea: s. Bumbăta, r. Ungheni.

Anul înființării: 1831.

Preot paroh: Protoiereu Vasile BULANCEA.

Slujiri arhierești (ultima): –

 

În anul 1831 în satul Bumbăta, pe atunci ţinutul Făleşti, este ridicată o Biserică în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae, cu dată de pomenire la 19 decembrie. Despre acest lucru aflăm în scrisoarea adresată de către Protoiereul de Sculeni Mihail SINACEVSKII, la data de 3 iulie 1831 „Marelui Domn Înaltpreasfinţitului DIMITRIE, Arhiepiscopul Chişinăului şi Hotinului şi Cavaler” cu rugămintea de a sfinţi noua biserică zidită. În respectiva scrisoare este amintit faptul că blagoslovenia pentru a se zidi această biserică a fost dată la data de 2 septembrie, anul 1817, de către răposatul Înaltpreasfinţitul GAVRIIL, Mitropolitul Chișinăului și al Hotinului.

Astfel că încă la 22 august 1817 postelnicul moşier Ioniţă STURDZA, stăpânul ţinutului Făleşti, adresează o scrisoare către Mitropolitul GAVRIIL, al Chişinăului şi Hotinului, prin care cere permisiunea de „a se zidi în satul Bumbăta de către fiica acestui sat Marghioala, pe un loc de cinste o biserică din piatră în cinstea Sfântului Nicolae, dar de a se lăsa vechea biserică pentru a servi înmormântărilor”. Biserica este zidită deci prin sârguinţa moşieresei Măria, soţie de serdar din familia boierilor POTLOG, care era şi moşiereasă pe întreg satul la vremea aceea. Despre biserica veche date nu se cunosc, dar se presupune că ar fi fost una din lemn.

Deşi în actele oficiale din acea vreme se pomeneşte de o biserică din piatră, totuşi ea a fost construită din cărămidă, tencuită şi văruită, fiind acoperită cu şindrile, având şi o clopotniţă „tare”. Prestol având unul singur în numele Sfântului Nicolae, fiind îndestulată chiar şi cu podoabe. Regulament pentru cler nu exista, dar preoţii se foloseau pe temeiul înaltului Ucaznic întărit la anul 1813, aşezat pentru tagma duhovnicească din Basarabia după socotinţa arhiereului Eparhiei.

Cert este faptul că la anul 1831 exista un singur preot, un diacon, doi cântăreţi şi un paraclisier. Loc de pământ la această biserică pentru traiul clerului nu era cât pentru arat şi cosit, dar se foloseau de pământ la un loc cu locuitorii satului. Casele de locuit ale preotului şi diaconului precum şi a slujitorilor bisericeşti se aflau pe pământul moşieresei. De asemenea se ştie că nu primeau nici o recompensă în formă de leafă de nicăieri şi de aceea viaţa lor cotidiană era redusă la strictă necesitate. In ce priveşte acareturi la această biserică nu existau.

Cele mai aproape biserici de această biserică erau din satele Corneşti cu hramul Sfinţilor Mai Marilor Voievozi şi Rădeni cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae. De această biserică alta nu era alăturată. Nu era nici casă de biserică în satul Bumbăta. Izvod pentru averea bisericii s-a făcut în anul 1829 şi s-a încredinţat, fiind întărită cu pecete, de ocârmuitorul Protoiereul Mihail SINACEVSKII. Condicile de venit şi de cheltuială pentru suma de pe lumânări şi a bisericii se păzeau întregite, fiind întărite de pecetea Mitropoliei din Iaşi, dată la anul 1809. La fel şi copiile de pe condicile Registrelor Metricale din anul 1819 se păzeau în întregime precum şi izvoadele de spovedanie din anul 1812 se păzeau toate. Condica de cercetare la cununie nu era, însă înaintea săvârşirii cununiei se luau de la martori pentru fetele ce se cununau zapise şi se păzeau la preotul care săvârşea cununia.

În anul 1831, preot era Ştefan, fiul lui Andrei Nani, fecior de ţăran. Studii la Seminar nu a făcut, fiind hirotonit pentru vechea biserică în anul 1810, la 19 noiembrie de răposatul Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh GAVRIIL, având şi gramată. Se ştie că era văduv la acea vreme, având o vârstă de 50 de ani şi avea un fiu pe nume Gheorghe, care se învăţa acasă a citi. Diaconul Ioan era feciorul lui Constantin BОRCĂ, fost slujitor la biserica din Bumbăta, Seminarul Teologic nu a făcut. A fost hirotonit diacon la 29 martie în anul 1832 de Înaltpreasfinţia Sa, DIMITRIE, Arhiepiscopul Chişinăului şi a Hotinului şi Cavaler. Imediat după cinul hirotoniei a fost rânduit diacon pentru care avea şi ucaz de la Duhovniceasca Consistorie. Avea vârsta de 24 de ani şi era holtei. Dascăli erau Grigore, feciorul lui Ignat CIOBANU, fecior de ţăran care la fel Seminarul nu a făcut, iar la anul 1803 în data de 23 iulie cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului VENIAMIN, Mitropolitul Moldovei, s-a mutat la această biserică. Al doilea diacon era Vasile, feciorul lui Feodor Crăciun, fecior de preot. Seminarul nu 1-a făcut. În anul 1826, la 2 aprilie, cu blagoslovenia Înaltpreasfinţiei Sale, DIMITRIE, s-a mutat în acest sat. Paraclisierul Ioan, feciorul lui Crica Botşineanu, era fecior de diacon. În Seminar n-a învăţat. În anul 1813, la 29 iulie, s-a rânduit paraclisier de către răposatul Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh GAVRIIL, primind pentru această rânduire chiar şi un ucaz de la Duhovniceasca Consistorie a Chişinăului.

În anul 1860 preot la această biserică era Feodor BОRCĂ. Despre acesta se ştie că nu avea studii de Seminar, fiind cu vârsta de 47 de ani şi era fiul preotului Constantin. În anul 1837 a fost făcut diacon pentru biserica din satul Dănuţeni (acelaşi judeţ), iar la 13 ianuarie 1843 este hirotonit preot pentru biserica din satul Bumbăta.

În anul 1904 Zamfir ARBORE în lucrarea sa „Dicţionarul geografic al Basarabiei” menţionează faptul că Bumbăta făcea parte din volostea Corneşti, judeţul Bălţi. În sat erau 178 de case, biserică cu hramul Sfântul Nicolae, 1.374 de locuitori. Ţăranii posedau pământ de împroprietărire cu o suprafaţă de 2.305 desetine.

Deja în anul 1907, la 17 iunie, doi enoriaşi: Dimitrie CIORSAC şi Feodor GОNGA, împuterniciţi de obştea bisericii, adresează o cerere către Consistoria Duhovnicească de a li se permite de a face o reparaţie generală a bisericii, reparaţie ce necesită o sumă de 1350 de ruble. Fapt pentru care cei doi cer permisiunea de a întrebuinţa pentru reparaţia bisericii capitalul adunat din cinci luni. De asemenea ei mai cer urgentarea permisiunii de reparaţie a biserici,i pentru a se încadra într-un timp prielnic pentru reparaţie. Astfel că în 1908 Biserica fusese reparată conform planului şi timpului stabilit.

În anul 1915, conform datelor publicate de Eparhia Chişinăului, preot în Bumbăta era Nicolae Ion LUPAN, în vârstă de 30 de ani, absolvent al Seminarului Teologic. Se ştie că în această perioadă biserica dispunea chiar de un local pentru o şcoală parohială cu 40 de elevi.

De acum în perioada interbelică, mai exact în anul 1922, de această parohie ţineau şi enoriaşii din localităţile Şumanovca şi Hristoforovca, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1920 preot la această biserică era Mina TARNORUŢCHI, hirotonit în anul 1916. Iar cântăreţ încă din 1912 era Alexandru Postolachi, absolvent al şcolii de cântăreţi, iar în 1922 cântăreţ era Ion SPIJAVCA, care de asemenea era absolvent al unei şcoli de cântăreţi.

Biserica şi-a dus activitatea până în anul 1944, când în timpul operaţiei militare Iaşi-Chişinău din timpul celui de al doilea război mondial, biserica este distrusă, prin sat, trecând chiar linia frontului. Imediat după terminarea războiului, instaurându-se regimul communist, evident că biserica nu s-a putut construi.

De abia după anul 1989 când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, iar libertatea cultului religios a fost asigurată, s-a permis construcţia unei noi biserici în satul Bumbăta, fiind ctitorită de enoriaşi. Astfel că la 18 septembrie 1989 este sfinţită piatra de temelie a noii biserici cu hramul Sfântul Nicolae, de către un sobor de preoţi în frunte cu protopopul de Călăraşi, Ioan EŞANU. In anul 1991, în luna noiembrie, preot la această biserică, pentru a se ocupa de construcţia bisericii este numit Preotul Florin MARIN, iar în anul 1992, în luna decembrie, la această biserică e numit Preotul Gheorghe TIMUŢĂ, absolvent al Seminarului Teologic de la Noul Neamţ. In timpul construcţiei bisericii slujbele religioase în afară de Sfânta Liturghie se oficiau într-un mic paraclis, iar în 1996 este sfinţit Prestolul bisericii noi zidite de protopopul de Ungheni, Ioan PORCESCU. În timpul păstoririi Preotului Gheorghe în anul 1997, la 12 octombrie, este sfinţită biserica în întregime de către Înaltpreasfinţitul VLADIMIR, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

In urma unei eveniment tragic în acelaşi an Preotul Gheorghe se mută la cele veşnice, iar ca paroh, prin decret mitropolitan din ianuarie 1998, este numit Preotul Vasile BULANCEA. Protoiereul Vasile BULANCEA este paroh până în prezent, fiind absolvent al Seminarului Teologic de la Noul Neamţ (Chiţcani). În anul 2004, în timpul păstoririi sale, a fost făcută o reparaţie generală atât în interior cât şi în exterior, iar în 2009 reparaţie parţială în interior. Biserica deţine şi o casă parohială.

 

Contacte:

Biserica „Sf. Irh. Nicolae”, s. Bumbăta, r. Ungheni.