Credem că Dumnezeu va veni în viața noastră și cumva este obligat să vină când noi împlinim în mod formal norme și canoane.
Amintiți-vă de viața Sfântului Siluan Athonitul. Sfântul Siluan, acel mare și dulce Sfânt, din marea râvnă și dorință pe care o avea de a-L cunoaște pe Hristos Cel Viu, ca să-L guste cu inima, prin trăire, prin experiență, și nu doar cu mintea, s-a închis în chilia sa pentru o perioadă lungă de timp. Postea, dormea pe podea, și se ruga ore întregi, însă el nu era un zăvorât. Îl ruga pe Hristos să I se arate. A petrecut luni întregi într-o astfel de stare de rugăciune și puterile sufletești i se sfârșiseră. A ajuns la deznădejde și atunci a strigat: „Ești de neînduplecat!” Adică, nu ai milă. Și atunci, când prin aceste cuvinte ceva s-a frânt în sufletul său zdrobit de deznădejde, L-a văzut deodată pe Hristos Cel Viu. Foc a cuprins inima și tot trupul său cu atât de mare putere încât, dacă vedenia ar mai fi ținut încă o clipă, ar fi murit.
De atunci nu putea uita chipul nespus de blând, cu o iubire fără sfârșit, privirea veselă a lui Hristos și plină de pacea mai presus de minte. Și în anii următori ai vieții sale îndelungate mărturisea neobosit că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârșită, ce depășește toată înțelegerea minții noastre. În acest mod, Dumnezeu a vrut să arate că nu vine în viața noastră atunci când vrem noi. Și, mai ales, prin constrângere, ci atunci când Dumnezeu consideră că a sosit momentul potrivit. Dumnezeu nu se constrânge, ci se dăruiește celor care au inima [deschisă]. Legătura noastră cu Hristos este liberă și nu are legătură cu constrângerea.
Nicio asceză, nicio reușită sau ispravă duhovnicească nu poate să-L oblige pe Dumnezeu să vină în viața noastră și să ne dăruiască, prin trăire, experiența prezenței Sale. Nu putem să-L forțăm. Doar Acela va hotărî cum, în ce măsură, și când va veni la noi. Altfel, nu am fi vorbit de o relație, ci de un regulament care aduce rezultate. Nu! Dumnezeul Bisericii noastre este un Dumnezeu cu obiceiuri ciudate. El nu se câștigă, ci Însuși se dăruiește acolo unde se odihnește. Adică, în cei smeriți.
Părintele Haralambos Papadopulos,
Un Dumnezeu Care se joacă de-a v-ați ascunselea
Sursa: O chilie atonită