Vremurile sunt grele, tocmai de aceea se cuvine a avea credinţă şi nădejde mai mare în Dumnezeu ca oricând

În lume, în acest moment, un singur subiect alimentează toate conversațiile: coronavirusul. Atrage atenția până în punctul de a fi uitate alte flageluri atât de dramatice și de a ascunde altele, precum ar fi noua criză economică în care ne afundăm sau invazia imigranților. Nu vă temeți, nu voi lătra și eu cu lupii.

Vremurile sunt grele, desigur, dar, spiritual vorbind, sunt pătimitoare. Vrem sau nu vrem, dar trebuie să acceptăm că Apocalipsa începe să se desfășoare în fața ochilor noștri. Nu pot să citesc aici pentru voi întregul capitol 12, din Apocalipsa Sfântului Ioan, unde vedem balaurul dezlănțuit împotriva femeii care a născut (Maica Domnului, Biserica) și lupta pe care o duce acesta cu Arhanghelul Mihail. Apocalipsa lui Ioan ne arată însă și victoria finală a lui Hristos asupra Fiarei și asupra profeților mincinoși, în capitolul 19, iar Diavolul, Satana înlănțuit și definitiv învins. Deci, să nu ne pierdem curajul.

Dacă am avea credință în El, ne-am grăbi să-L chemăm, am fugi să-L întâmpinăm cu certitudinea că suntem mântuiți și vindecați. Departe de asta, republicile atee și chiar mai mult, anti-creștine, profită (sau trezesc?) psihoza generală pentru a separa credincioșii de bisericile și de sfinții lor. Chiar și autoritățile bisericești le urmează pașii cu slugărnicie. Este o trădare, este o apostazie!

Auzim, citim: „Nu mergeți la biserică, este periculos!”. „Atenție la împărtășanie; există riscuri semnificative!”. „Urmăriți la televizor slujba sau Liturghia, dar nu vă duceți la parohii pentru slujba duminicală. Credeți că imaginile hamburgerilor, fripturilor și șerbeturilor vor hrăni populația? Nu, desigur! Atunci, cine ne-ar putea face să credem că spectacolul televizat al unei Liturghii sau al unei slujbe ne va uni cu Hristos, ne va împărtăși slava Lui și a Tatălui și va realiza unitatea de dragoste între toți membrii Trupului pentru a ne conduce în Împărăția pe care Domnul ne-a promis-o? Trebuie să fi căzut foarte jos în ateismul pragmatic pentru a pretinde așa ceva!!! Desigur, acestea sunt discursurile oficiale pe care „gândirea bună” și alinierea cu lumea forțează să fie pronunțate; dar, din fericire, există voci discordante, în special în rândul oamenilor cu credință simplă, dreapți și liberi, „săracii după Dumnezeu”. şi cu toate acestea, avem credința că Dumnezeu salvează lumea, chiar și dincolo de moarte! Căci, de câte ori Dumnezeu n-a protejat oamenii prin credința pe care o manifestau?

Mulți preoți pot depune mărturie că au dat Sfânta Împărtășanie prin intermediul „linguriței” liturgice unor grav bolnavi, care sufereau de SIDA sau hepatita B – care sunt totuși boli fatale! – şi nu s-au contaminat. Împărtășania dă Viață, nu moarte, dacă este primită cu smerenie și credință! Cu toate acestea, Iisus a dat oamenilor de credință mijloacele de a rezista în suferințele și bolile care i-au copleșit. Dar trebuie să ai credință și să-L întâlnești acolo unde El se manifestă. Avem Taina Sfântului Maslu pentru cei bolnavi. Mulți s-au vindecat din bolile lor, mulți au revenit la viață, datorită lui Dumnezeu, prin intermediul ei.

Arhimandritul Elie

Stareţul Mănăstiri „Schimbarea la Faţă”, Franţa