Tinerii întotdeauna să ceară sfat părinţilor şi duhovnicului privind criteriile de alegere a partenerului de viaţă

Între tinerii creştini trebuie să existe o prietenie curată şi sinceră, bazată pe unitate de gândire şi simţire, pe compatibilitatea de trăire, nu pe calcule mercantile. O prietenie adevărată este o relaţie de construire şi autoconstruire, în care fiecare dintre cei doi îşi descoperă culmile personalităţii sale, în speranţa unei prietenii împlinite. Fiecare primeşte şi dăruieşte, fără a avea sentimentul că se sărăceşte pe sine, ci având convingerea că se înnobilează şi că se îmbogăţeşte şi pe sine, şi pe celălalt, într-un dialog sincer al iubirii şi dăruirii fără sfârşit. 

E important să se ştie că, nu doar trupul este duşmanul tânărului, ci şi pofta pătimaşă. Şi nu e vorba doar de pofta trupească, ci şi de patima sufletească.Orice patimă este ruină trupească şi sufletească, iar despătimirea firii este împrimăvărare atât a trupului, cât şi a sufletului. Patima este pervertire a energiilor trupeşti şi sufleteşti, este îmbătrânire şi arvună a morţii. 

Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă tinerilor să-şi înfrâneze pornirile simţurilor, ca acestea să nu devină patimi. El insistă pentru păstrarea curăţiei trupeşti până la căsătorie, ca o garanţie a unei familii fericite şi binecuvântate de Dumnezeu cu numeroase daruri. Nunta este cinstită cu adevărat dacă primeşte trupuri curate. 

Tinerilor întotdeauna le spun să ceară sfat părinţilor şi duhovnicului privind criteriile de alegere a partenerului de viaţă. De asemenea, să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu prin rugăciuni stăruitoare ca să poată întâlni sufletul potrivit, alături de care să împartă toate bucuriile şi necazurile vieţii, căci Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). 

Pentru a avea şansa unei alegeri bune, este nevoie de o dreaptă şi luminată judecată a minţii. Important este însă să aibă credinţă puternică în voia lui Dumnezeu şi în purtarea Lui de grijă, căci „la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”, ca Unul ce este Cunoscător desăvârşit al fiecăruia dintre noi. „El este Chivernisitorul Care va lumina pe cei care Îi cer ajutorul, cu toată ardoarea sufletului, să aleagă persoana potrivită”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. 

Cea mai fericită alegere o fac cei care preţuiesc în primul rând calităţile spirituale ale persoanei cu care trebuie să se căsătorească. Chiar dacă apar anumite nemulţumiri de formă şi nu de fond, dorinţa sinceră de a realiza o căsătorie bună, bazată pe o iubire sinceră, ajută pe tineri să se cunoască mai bine, să renunţe la micile capricii şi să accepte că nimeni dintre oameni nu este perfect. 

Aşadar, tinerii să ceară şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu venit prin rugăciunile Bisericii pentru a-şi alege „sufletul pereche” ca să întemeieze o „mică biserică” sau „casă a lui Dumnezeu”, care este familia. 

Iar experienţa duhovnicească demonstrează că tot ceea ce este cu adevărat important în viaţa omului se dobândeşte cu aspre osteneli, nevoinţe intense, dar şi cu răbdare. Fiecare dintre noi poartă o cruce a renunţărilor pentru a dobândi ceea ce ne este de folos pentru mântuire. 

Am întâlnit multe persoane care mi-au spus că li s-au „legat cununiile”, ca să nu se poată căsători cu cel drag. Cei care consideră că li s-au făcut vrăji mărturisesc, în plus, că au diferite stări care produc oboseală, halucinaţii, ba chiar tulburări funcţionale. 

În primul rând, este bine de ştiut că vrăjitoria este fondul cel mai vechi al păgânismului rural. Iar vrăjile influenţează doar pe cei creduli, fără o credinţă temeinică în ajutorul lui Dumnezeu. 

Tinerii care aleargă la duhovnic de teama vrăjilor, farmecelor, a descântecelor făcute pentru stârnirea de iubiri vinovate şi anormale şi pentru desfacerea căsătoriei, trebuie să ştie că toată viaţa noastră stă sub semnul Creatorului, căci „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor”. Iar diavolul nu se apropie niciodată de cel care trăieşte o viaţă creştină, de cel ce se cutremură şi se teme de Hristos Care sălăşluieşte în omul credincios. Eu aşa le spun tinerilor, că aceste temeri vin dintr-o imunitate sufletească scăzută şi le dau ca exemplu o plită încinsă pe care nu se pot aşeza muştele. Trebuie să ţină aproape de Dumnezeu, de harul Lui. Chiar îi sfătuiesc să citească dialogul pe care l-a avut Sfântul Serafim de Sarov cu Motovilov, despre dobândirea Sfântului Duh. 

Dar dacă Dumnezeu îngăduie ispite mari, atunci El dă şi harul îndestulător spre a ţine piept încercării (II Corinteni 12, 9), căci nu lasă Domnul ca de zidirea Lui să se apropie puterea dracilor şi a oamenilor şi să-şi împlinească voia lor, spune Sfântul Isaac Sirul. 

Harul pentru împotrivire se dobândeşte prin post şi rugăciune, căci rugăciunea este pavăza împotriva ispitei: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41). Pentru adevăratul creştin, cuvântul lui Dumnezeu nu este numai o hrană duhovnicească, el este şi o „armă”. „În cuvintele Scripturii se găseşte Domnul, a Cărui prezenţă demonii nu o pot îndura”, spune Sfântul Atanasie cel Mare. 

Când omul credincios urmează cu evlavie calea Domnului, puterea celui rău şi vicleniile lui sunt demascate. Şi îi mai pot spune celui care are astfel de temeri, de vrăji, că întoarcerea la Hristos, prin pocăinţă sinceră, prin mărturisirea păcatelor în scaunul spovedaniei şi prin unirea cu Hristos, prin Trupul şi Sângele Lui, în Sfânta Euharistie, este cel mai eficient leac de vindecare. 

Arhimandritul Constantin Chirilă 

Sursa: doxologia.ro