Să ştiţi că noi ne rugăm unui Dumnezeu viu şi acest Dumnezeu viu aude tot ce spunem, ştie tot ce gândim şi vede tot ce facem şi, cu toate acestea, El Se lasă, parcă, tare greu înduplecat. Adică, de multe ori poate am spus „Doamne, ajută-mă!” şi ajutorul a întârziat, de multe ori am spus „Doamne, iartă-mă!” şi iertarea a întârziat, pentru că nu am simţit că Dumnezeu a binecuvântat inima noastră, şi atunci firesc ne-am pus întrebarea: Dumnezeu nu mă aude sau eu nu-L simt?
Cred că noi risipim tare mult viaţa noastră, prin gânduri deşarte, prin lucruri deşarte, prin stări deşarte, de care nu ne folosim câtuşi de puţin.
Suntem extrem de formali şi raţionali şi vrem ca totul să se întâmple după cum gândim şi după cum aşteptăm noi, adică ne dorim ca fiecare zi să se petreacă după voia noastră şi nu primim deloc voia Domnului. Hristos însă ne cheamă să luăm parte la viaţa Sa, să înviem sufletele noastre adormite şi copleşite de grijile acestei lumi, spunând: „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă în el!”. El numeşte Sfânta împărtăşanie – Viaţă.
Văd foarte mare uimire pe faţa unor oameni pe care îi îndemn să se împărtăşească des şi cred că lucrul acesta se întâmplă pentru că, unii oameni consideră Sfânta Împărtăşanie ca fiind un fel de premiu şi consideră că „nu au alergat” destul ca să primească acest premiu. Nu, ea nu este premiu, este Trupul şi Sângele Domnului care se dă celor bolnavi sufleteşte şi trupeşte, pentru că cei bolnavi au nevoie de doctor şi de medicament, cei bolnavi au nevoie de post ca să-şi topească neputinţele trupului şi ale sufletului, cei bolnavi au nevoie de rugăciune şi însingurare ca să vadă cine sunt şi ce putere devastatoare au asupra lor şi asupra celor din jur.
Tare mult v-aş ruga să nu primiţi Sfânta împărtăşanie cu uşurinţă, ca pe ceva obişnuit, ci să o primiţi cu tensiunea, credinţa şi nădejdea că vă veţi vindeca. Putem înţelege lucrul acesta privind la un om bolnav trupeşte care, primind tratamentul de la medic, crede cu toată convingerea lui că se va vindeca.
Dumnezeu Se mâhneşte profund când noi primim împărtăşania cu nonşalanţă, fără a depune pic de efort în a scoate vicleşugurile din inima noastră, ca şi cum Trupul şi Sângele Lui ni s-ar cuveni.
Fiecare împărtăşanie este un eveniment extraordinar. Dacă am avea posibilitatea să vedem toată puterea ei, ne-am da seama că este un eveniment plenar la care tot Cerul participă, de care îngerii se minunează. Se minunează cum Dumnezeul cel infinit Se preface în pâine şi în vin şi Se dăruieşte unui om profund păcătos!
Părintele Visarion Alexa
Cuvinte ale iubirii