După tradiția bisericească, prorocul Daniel s-a născut în Bet-Horon-ul de Sus, fiind de neam din seminția lui Iuda. Din tinerețe s-a nevoit cu post din pricina distrugerii Ierusalimului de către babilonieni. A postit și s-a rugat pentru vindecarea regelui babilonian Nabucodonosor al II-lea, încât acesta i-a dat numele Beltșațar și l-a dorit urmașul său pe tron, ceea ce însă profetul a refuzat. În vremea unui rege altfel neidentificat, Attic, s-a învrednicit împreună cu cei trei tineri de moarte mucenicească prin tăierea capetelor, iar apoi a fost înmormântat în Persia, în mormânt regal.
Căci despre Daniel știm că a fost deportat împreună cu cei trei tineri în Babilon după prima cucerire a Ierusalimului de către babilonieni în martie 597 î.d.Hr. Aici tinerii iudei au dus o viață curată, refuzând să mănânce din bucatele alese păstrate pentru ei de la masa regală. Deși s-au hrănit doar cu legume și apă, ei s-au arătat însă „mai frumoși decât cei hrăniți cu multe desfătări”.
Apoi, doar Daniel i-a putut tâlcui regelui Nabucodonosor visul cu statuia alcătuită din diverse metale: cap de aur, piept și brațe de argint, coapse de aramă, pulpe de fier și picioare din fier și lut.
În vremea lui Darius, s-a petrecut poate cea mai dramatică întâmplare din viața profetului. Daniel a refuzat să înalțe rugăciuni către rege și a fost osândit să fie sfâșiat de fiare, aruncat într-o groapă cu lei flămânzi, fapt ce prefațează peste veacuri chinurile cumplite prin care vor trece mii de creștini aruncați de romani în arene să fie sfâșiați de animale sălbatice. Profetul Daniel a fost însă izbăvit de îngerul Domnului, care a astupat gurile leilor.
Regele Darius s-a bucurat nespus, pentru că hotărârea osândirii profetului îi fusese smulsă de dregători împotriva voinței. În Bel și balaurul chiar se menționează că Dumnezeu l-a trimis printr-un înger în chip minunat pe profetul Avacum ca să-l hrănească pe Daniel în groapa cu lei din Babilon.
Mai știm că Daniel o salvează pe frumoasa Suzana, care, deși căsătorită, este hărțuită de doi bătrâni care aveau gânduri necurate asupra ei. Cu mare înțelepciune, Daniel îi face să se încurce în acuzele pe care le aduceau și îi dovedește ca mincinoși.
Daniel fiind și cel care ucide un balaur căruia babilonienii i se închinau ca unui zeu, arătând și prin aceasta că Singurul viu este Dumnezeul lui Israel.
Diac. conf. dr. Alexandru Mihăilă