Sfântul Kukșa a fost foarte umil și blând, strălucind în dragoste, răbdare și compasiune. El nu s-a temut niciodată să numească păcatul, nu se uita la rangul sau poziția cuiva, trezindu-i subtil conștiința și mutându-l la pocăință. Cuviosul a avut o smerenie sinceră, evitând slava omului, fiindu-i chiar frică de ea. Astfel, el a săvârșit fapte bune fără a fi observat.
Sfântul Kukșa din Odessa, după numele de botez Cosma, s-a născut pe 25 ianuarie 1875, în satul Arbuzinca din Gubernia Herson, Ucraina.
Părinții săi, Chiril și Haritina, oameni simpli și credincioși, au avut patru copii: Cosma, Feodor, Ivan și Maria. Când era tânără, mama sfântului își dorea să devină călugăriță, dar s-a căsătorit făcând ascultare de părinți.
Încă de când era mic, Cosma a mers în pelerinaj la Kiev, vizitând Lavra Pecerska, apoi Lavra Serghiev (Sfânta Treime), Mănăstirea Valaam și Mănăstirea Solovăț. În anul 1895, tânărul Cosma a călătorit în Țara Sfântă, unde a trăit în Ierusalim timp de șase luni și a vizitat toate locurile sfinte din Palestina. Pe drumul de întoarcere a vizitat Muntele Athos. Înainte de plecarea din Athos, pelerinul a mers la egumenul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, pentru a lua binecuvântare. Tânărul și-a exprimat dorința de a se alătura monahilor de acolo. Egumenul a fost de acord, spunându-i să se întoarcă după un an și i-a dăruit lui Cosma o mică icoană a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, patronul mănăstirii. Cosma a purtat această icoană cu el până la moartea sa.
După întoarcere, Cosma l-a vizitat pe Cuviosul Iona de la Kiev, care era cunoscut ca văzător cu duhul și făcător de minuni încă din timpul vieții. Bătrânul s-a apropiat de Cosma și binecuvântându-l cu crucea a zis: „Te binecuvântez pentru intrarea în mănăstire. Vei trăi în Athos!”. Atunci mama lui Cosma a mulțumit lui Dumnezeu pentru hotărârea fiului ei.
În anul 1896, la vârsta de 21 de ani, Cosma ajunge din nou la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (mănăstire rusească athonită), unde va și rămâne pentru o vreme, fiind rânduit la bucătărie, să facă prescuri.
În anul 1898, a fost trimis la Ierusalim pentru a sluji la Mormântul Sfânt timp de un an și jumătate. După ce s-a întors în Athos, Cosma s-a ocupat vreme de 11 ani de cazarea pelerinilor la arhondaricul mănăstirii athonite.
Cosma a fost tuns rasofor, primind numele Constantin, iar pe 23 martie 1904 a fost tuns călugăr și a primit numele Xenofont.
În 1913, Xenofont este nevoit să revină în ținuturile natale. Acasă, el s-a așezat la renumita vatră duhovnicească Lavra Pecerska din Kiev, fiind rânduit să se îngrijească de Sfintele Moaște și de candelele din Peșterile de Departe.
Monahul Xenofont avea dorința arzătoare de a primi marea schimă, dar a fost refuzat deoarece nu avea decât 40 de ani.
Anii au trecut. La vârsta de 56 de ani s-a îmbolnăvit și gândind că nu va supravețui, egumenul a hotărât să-l tundă pe monahul ce era pe moarte în schima mare. La 8 aprilie 1931 a fost tuns în schima mare, primind numele de Kukșa, după numele unui sfânt ale cărui moaște se aflau în Peșterile de Aproape. După tundere, Kukșa și-a revenit miraculos.
Peste trei ani, în ziua de 3 aprilie 1934, cuviosul Kukșa este hirotonit ierodiacon (diacon monah), iar în ziua de 3 mai este hirotonit ieromonah (preot).
Lavra Peșterilor a fost închisă prin decretul oficialilor sovietici, iar în 1938 Cuviosul Kukșa condamnat la cinci ani de muncă în lagărul de concentrare din orașul Vilma, regiunea Molotovsk pentru că era „slujitor religios”. După ce a ispășit condamnarea, a fost condamnat la alți trei ani de exil (domiciliu forțat) în orașul Kungura, regiunea Solikamsk.
În 1947, când termenul pentru exil s-a încheiat, a putut să se întoarcă la mănăstirea mult iubită, Lavra Pecerska, reluându-și ascultarea de a aprinde zilnic lumânările și candelele în Peșteri. Peste numai trei ani, autoritățile atee au hotărât ca monahul Kukșa să fie mutat la Mănăstirea Poceaev.
La sfârșitul lunii aprilie 1957, în timpul Săptămânii Patimilor, Cuviosul Kukșa a fost mutat la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Cernăuți, unde a stat până în 1960, când obștea a fost mutată în Lavra Poceaev. Atunci Sfântul Kukșa a fost mutat la Odessa, în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului unde va trăi până la sfârșitul vieții.
În ziua de 24 decembrie 1964, fiind în Odessa, Cuviosul Kukșa adoarme în Domnul la vârsta de 89 de ani. Sfântul și-a cunoscut clipa morții și toate cele legate de înmormântare s-au petrecut precum le spusese sfântul. Autoritățile atee, temându-se ca nu cumva să se adune poporul la înmormântarea cuviosului, au ordonat ca nimeni să nu anunțe moartea părintelui și să-l îngroape în taină, cât mai repede.
Vești despre moartea cuviosului s-au răspândit repede, și chiar Patriarhul Alexei I s-a interesat de cum s-a procedat la înmormântarea moaștelor sfântului.
După prăbușirea regimului comunist, Cuviosul Kukșa a fost canonizat prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în ziua de 22 octombrie 1995.
Există minuni săvârșite de Sfântul Kukșa, dar sunt atât de multe încât nu pot fi toate descrise sau numărate. Ele s-au petrecut aproape zilnic de-a lungul anilor.
Sfântul Kukșa a fost foarte umil și blând, strălucind în dragoste, răbdare și compasiune. El nu s-a temut niciodată să numească păcatul, nu se uita la rangul sau poziția cuiva, trezindu-i subtil conștiința și mutându-l la pocăință. Cuviosul a avut o smerenie sinceră, evitând slava omului, fiindu-i chiar frică de ea. Astfel, el a săvârșit fapte bune fără a fi observat.
Sinaxar
Sursa: Doxologia.ro