În părțile Paflagoniei, într-un sat ce se numea Amnia, viețuia acest fericit Filaret, fiind de neam bun, din părțile Galatiei, pe tatăl său îl chema Gheorghe, iar pe mama sa Ana. De la aceștia, din copilărie, a învățat credința cea bună și frica Domnului, sporind în întreaga înțelepciune și în toată înfrumusețarea vieții celei pline de fapte bune. Și ajungând în vârstă desăvârșită, și-a luat soție cinstită, de neam bun și bogată, al cărei nume era Teozva, cu care a avut trei copiii: un fiu, întâiul născut, cu numele Ioan și două fiice, anume Ipatia și Evantia.
Deci a binecuvântat Dumnezeu pe fericitul Filaret, precum odinioară pe dreptul Iov și i-a dăruit lui avere multă, făcându-se milostiv către cei săraci, ca și un tată către fii săi, hrănind pe cei flămânzi, adăpând pe cei însetați, îmbrăcând pe cei goi, pe cei străini primindu-i cu bucurie în casa sa și odhnindu-i cu dragoste.
Iar, urâtorului de oameni, diavolului i s-a îngăduit de Dumnezeu să-l ispitească pe acest drept bărbat, ca să fie lămurit ca și aurul în topitoare, să se arate vrednic lui Dumnezeu. Astfel,ca și Iov, acest bărbat milostiv a început să sărăcească, încât nu mai avea cu ce să-și hrănească familia, dar acest Filaret, chiar de a și sărăcit nu înceta să-i miluiască pe cei scăpătați și săraci care veneau la el.
În vremea aceea ținea sceptrul împărăției grecești, iubitoarea de Hristos împărăteasa Irina, împreună cu fiul său Constantin, iar acesta fiind acum în vârstă de bărbat, a trimis bărbați de cinste ca să-i caute o fecioară frumoasă. Ajungând aceștia și în satul lui Filaret, care avea trei nepoate fecioare tinere de la fiica lui cea mare, acestora le-a plăcut pe cea mai înaltă dintre ele, care se numea Maria. Astfel, nepoata cinstitului Filaret a fost aleasă drept soție a împăratului pentru buna sa cucernicie, datorită evlaviei, blăndeței, smeritei sale cugetări și fricii de Dumnezeu. Iar, moșului ei și celor din casa acestuia, împăratul le-a dăruit mulțime de daruri și bogății. Întorcându-se bătrânul Filaret la casa lui, partea lui de bogăție primită de la împărat a vândut-o celor din casa lui, iar el luându- o a facut trei pungi, una de galbeni, alta de argint și alta cu bănișori de aramă din care împărțea săracilor. Apropiindu-se sfărșitul călătoriei sale pământești, fericitul Filaret a proorocit ce va fi cu cei din casa sa, iar el, bătrân fiind de nouăzeci de ani a adormit dându-și sufletul în mâinile Domnului.
Auzind împăratul de mutarea lui către Dumnezeu plângeau toți, iar când a fost dus la groapă s-a strâns mulțime fără de număr de săraci care-l plângeau pe hrănitorul și miluitorul lor.
Sursa: Sinaxarul lunii decembrie