Obişnuiţi-vă să cugetaţi la Dumnezeu nu numai când sunteţi în rugăciune, ci în fiece clipă şi oră, căci El este pretutindeni. Aceasta vă va aduce linişte în suflet, putere de muncă şi vă va pune în ordine toate lucrurile.
După cum e gândul, aşa e şi mişcarea inimii. Gândul împreună cu sentimentul nasc totdeauna dorinţa, mai slabă sau mai puternică. Dar mai există o metodă care, respectată cu toată grija, rareori va îngădui să treacă neobservat vreun lucru pătimaş – şi anume să ne analizăm gândurile şi sentimentele, către ce înclină ele: către a fi pe plac Domnului ori către bunul plac personal?
Vinovăţia noastră în gânduri, ca şi în simţiri şi dorinţe, depinde de zăbovirea noastră asupra lor după ce le vom fi observat, neizgonindu-le, ci întârziind asupra lor.
Vedeţi aşadar că, dacă veţi izgoni imediat gândul pătimaş, veţi pune dintru bun început capăt întregii lupte. Nu vor mai fi atunci nici simţăminte pătimaşe şi cu atât mai puţin dorinţe. Aşa să vă propuneţi să faceţi.
Puneţi-vă ca lege generală să consideraţi un lucru permis în funcţie de efectele pe care le produce înăuntru. Să vă permiteţi ceea ce zideşte, iar ceea ce distruge să nu vă permiteţi. Astfel, lipsa totală de avuţie, curmarea voii proprii şi neprecupeţirea de sine izgonesc grabnic din suflet toate patimile.
Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Cum luptăm cu gândurile?