Să nu-ţi fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ţi fie frică de nişte mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozeşti de vestea unei boli, ci să-ţi fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toţii datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini şi vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curăţit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt şi unde alţii nu-ţi vor falimenta munca de o viaţă printr-o lege. Desigur, să fii precaut şi să te îngrijeşti de sănătate şi igienă, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbeşte şi trupeşte dar şi spiritual!
Să nu-ţi fie frică de ziua de mâine, că pandemia aceasta îţi va fura pâinea, că locul tău de muncă-ţi va fi luat, nu te speria de nicio veste a falimentului. Nici până acum nu omul ţi-a dat pâinea, ci Tatăl Ceresc prin om. El are o sumedenie de moduri de a-ţi oferi pâinea, de se va închide o poartă se va deschide alta. Să nu te preocupi doar de pâinea aceasta pentru trup, ci nu uita Cuvintele Mântuitorului, că noi nu trăim doar cu pâinea din grâu cu şapte seminţe, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, iar în Biblie vei găsi o sumedenie.
Să nu-ţi fie frică să iubeşti, să îmbrăţişezi, să dai şi să primeşti ajutor, mai importantă decât carcasa aceasta este iubirea din ea. Degeaba trăieşti pe acest pământ dacă trăieşti doar pentru un trup ferit de boli. Ai grijă ca nu cumva iubindu-ţi propriul trup să uiţi de iubirea aproapelui. Creştinii altor secole îngropau morţii omorâţi de ciumă, îngrijeau de orfanii acestora luându-i ca şi copii ai lor, hrăneau bătrânii abandonaţi, dădeau apă muribunzilor, schimbau pansamentele infectate, toate acestea le făceau cu aceleaşi mâini, cu mâinile lor oferite lui Hristos, fără să le pese de sănătatea lor. Aceasta este reputaţia creştinilor de altă dată, şi aceasta trebuie să fie şi atitudinea noastră creştinească trecând prin aceste momente de încercare. Deci unui creştin adevărat nu-i este caracteristic frica sau fuga de lucruri prin care poate să se apropie mai mult de Hristos şi prin care poate să dobândească mântuirea mai uşor.
Sursa: Produse mănăstireşti