„Ascultarea de părintele duhovnicesc este viaţa veşnică, scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire şi călătorie la Cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşază în vistierie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină”. (Sfântul Grigorie Sinaitul)
Ascultarea faţă de părintele duhovnicesc le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mică neascultare alungă harul. Părintele duhovnicesc este, oarecum, în locul lui Dumnezeu. Orice spune părintele duhovnicesc e ca din gura lui Dumnezeu. Să-l ai pe părintele duhovnicesc ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, puţin câte puţin, se vindecă prin ascultare. Nu mântuiește nici preoţia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de părintele duhovnicesc.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos dă rugăciunea. Nu ne mântuiește rugăciunea; ci ascultarea de părintele duhovnicesc ne mântuiește.
Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu. Să ştiţi că diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. El fuge de noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării de părintele duhovnicesc.
Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fă ce vrei: rugăciune, post, asceză, etc. – nu mântuiesc. Numai ascultarea mântuieşte. Cel care face ascultare se aseamănă cu Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe Cruce.
Părintele Efrem Katanakiotul
Despre ascultare
