După ce Mântuitorul S-a coborât din muntele Taborului [1], unde S-a schimbat la Față, L-a întâmpinat un tată cu un copil lunatic, la a cărui rugăminte copilul a fost vindecat. La întrebarea Apostolilor, „Pentru ce noi n-am putut să izgonim demonul?”, El le-a răspuns: „Pentru puțina voastră credință… căci acest neam de demoni, cu nimic nu poate ieși, decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 20-21 [2]; Marcu 9, 28-29 [3]).
Din aceste cuvinte rostite de Domnul nostru Iisus Hristos ne putem da seama de un mare adevăr, și anume că rugăciunea [4], pentru a fi primită sau, mai bine zis, pentru a fi lucrătoare, trebuie să fie însoțită de post [5], împreună fiind ca două aripi, cu ajutorul cărora vom putea urca la înălțimea viețuirii duhovnicești, adumbriți în permanență de darul lui Dumnezeu.
Protosinghelul Nicodim Măndiță,
Învățături despre rugăciune