Întrebare: Cum se explică ce a vrut să zică Domnul Iisus Hristos la versetele: „Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să întorc pe fiu împotriva tatălui său, pe fiică împotriva mamei sale și pe noră împotriva soacrei sale. Și omul va avea ca vrăjmași chiar pe cei din casa lui” (Matei 10, 34-36)?
Răspuns: Pentru a le explica mă folosesc de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, extrase din comentariul său la Matei: „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona, ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna. Fiindcă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul”.
Iar Sfântul Nicolai Velimirovici spune, ca tâlcuire a citatului din întrebare: „Apostolul Pavel sfătuieşte: „Luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu”. Iar Sfântul Ioan Teologul a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul.
Că această înţelegere este dreaptă se vede şi din ce spune Hristos în continuare: „Că am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa”. Căci dacă fiul merge după Hristos, iar tatăl rămâne în întunericul minciunii, sabia adevărului lui Hristos îi va despărţi. Adevărul este mai vrednic de iubit decât tatăl. Şi dacă fiica merge după Hristos, iar mama rămâne îndărătnică în tăgăduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decât mama? La fel şi cu nora şi soacra ei. Dar să nu înţelegi strâmb – că cel ce Îl cunoaşte şi-L îndrăgeşte pe Hristos trebuie deodată să se despartă trupeşte de rudele sale. Aşa ceva nu scrie. Este destul a fi despărţit cu sufletul şi a nu primi în el nimic din gândurile şi faptele necredinţei; căci, dacă credincioşii s-ar despărţi şi trupeşte de necredincioşi, s-ar face în lume două tabere potrivnice. Cine i-ar învăţa şi îndrepta atunci pe necredincioşi? Că doar și Domnul Însuşi l-a răbdat lângă Sine pe necredinciosul Iuda trei ani lângă El.”
Înţeleptul Pavel scrie: „că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”.
Întrebare: Mântuitorul a vindecat pe cei aflați în nevoi, iar unii dintre aceștia se adresau: ,,Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă!” De ce oamenii îi spuneau „Fiul lui David”?
Răspuns: Mântuitorul Iisus Hristos este numit de mai multe ori în Noul Testament „Fiul lui David” pentru că:
- În Mântuitorul Iisus Hristos se împlinește profeția conform căreia Mesia va veni din neamul lui David. Iisus Hritsos a fost Mesia Cel promis că va veni in seminția lui David.
- După trup era din neamul lui David. Căci conform genealogiilor Sale, Sfânta Fecioară Maria era desecendentă a seminției lui David. De asemenea și Sfântul și Dreptul Iosif, tatăl adoptiv (putem spune) al Domnului Hristos, era tot din neamul lui David.
Așadar, după trup, Hristos este Fiul lui David, în sensul că este din seminția lui, prin Maica Sa, Sfânta Fecioară Maria. Însă, de cele mai multe ori atunci când se face referire la Hristos ca Fiu a lui David se are în vedere mai ales mesianitatea sa.
Întrebare: Ce trebuie să înțelegem prin exprimarea biblică „turmă mică” (Luca 12, 32)?
Răspuns: Această exprimare biblică este tâlcuită de Sfântului Teofilac al Bulgariei așa: „Turmă mică” numeşte Domnul pe cei care vor a fi ucenici ai Lui, ori pentru că în lumea aceasta Sfinţii sunt mici şi defăimaţi pentru neagoniseala şi neaverea cea de bunăvoie, ori pentru că numărul oamenilor este întrecut de mulţimea îngerilor, care este fără de număr şi fără de asemănare ne covârşeşte pe noi. Iar cum că mai mulţi sunt îngerii, adeverit este din pilda pe care a zis-o Domnul, anume că mai mult se bucură păstorul de oaia cea una care s-a pierdut şi s-a aflat, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit (Luca 15, 4-7). Căci a arătat de aici că precum este oaia cea una faţă de cele nouăzeci şi nouă, tot aşa este şi firea omenească, faţă de cea îngerească.
Şi zice: „Nu te teme, turmă mică”, în loc de „nu fi necredincioasă, ci crede; căci va purta grijă de tine Dumnezeu, deşi tu nu te grijeşti”. Pentru ce? „Pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia”. Deci, de vreme ce împărăţia o dă, cu mult mai vârtos va da cele pământeşti.”
Așadar, cuvântele acestea sunt spuse de Mântuitoul Hristos în contextul în care vorbește despre grijile vieții și sunt o chemare la curaj în a urma învățătura Sa de a ne îngriji mai întâi de suflet pentru în felul acest vom dobândi Împărăția pe care Dumnezeu a binevoit să ne-o dea.”
Părintele Andrei Atudorei
Tâlcuiri biblice