Ne îngrozește și ne întristează dincolo de orice măsură chipul morții. Un trup care până odinioară fiind în viață avea cât de cât o înfățișare, să zicem o frumusețe, chiar și un om rău, un om îmbătrânit, urâțit poate de ani și de cine știe prin ce trecuse viața lui, dar, în comparație cu trupul lui mort, avea o frumusețe, în el stătea viața. Trupul neînsuflețit are un chip care îngrozește pe om nu numai în sensul de frică, de groază, îngrozește și în sensul de urâciune, ceva de nerăbdat, ceva ce omul nu poate să suporte.
Dumnezeu nu vrea să ne împăcăm cu moartea, căci ea este vrăjmașul, singurul vrăjmaș. Și dacă harul lui Dumnezeu îl putem numi sabie pentru a lovi pe vrăjmași, e sabie pentru moarte și numai pentru moarte. Deci, pentru noi, chipul morții este trupul neînsuflețit, dezbinarea între trup și suflet.
Moartea nu este altceva decât energia morții care lucrează în noi păcatul, iar păcatul trebuie înțeles ca lucrare a morții în noi, care înmulțește moartea, ne umple de moarte.
Păcatul este chipul morții, al morții văzute ca despărțirea sufletului de Dumnezeu, Făcătorul lui. Tot ceea ce desparte sufletul omului de Făcătorul lui, de Dumnezeu, e moarte.
Părintele Rafail Noica
