Bine este, fraților, să ne îndeletnicim totdeauna cu rugăciunea și să vorbim cu Dumnezeu. Pentru că, celui ce se grăbește cu rugăciunea către Dumnezeu Atotputernicul, îndată i se vor auzi rugăciunile lui. Pentru că Însuși Domnul zice: „Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi” (Ps.49,16). Rugați-vă Mie și vă voi auzi pe voi. Căutați-Mă pe Mine cu toată inima voastră, și Mă voi arăta vouă”. Să nu zăbovești a-ți aduce rugăciunea ta la vremea potrivită. Însă când stați și vă rugați, iertați orice aveți asupra cuiva.
Ca și Milostivul Tată al vostru, Cel ceresc, să vă ierte pe voi (cf. Marcu 11,25). Pentru că mare este puterea rugăciunii. Căci ea a făcut chitul, casă lui Iona; rugăciunea l-a întors pe Ezechia din porțile morții, și la cei trei tineri a prefăcut focul în rouă. Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugăciune l-a născut pe Samuel. Daniel, prin rugăciune, a îmblânzit leii cei cumpliți. Însuși Domnul le zicea ucenicilor Săi: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită” (Matei 26,41; Marcu 14,38). Să nu slăbiți, în primejdie, așteptând ajutor de Sus, de la Dumnezeu, ci, cu răbdare, să vă rugați: „Să fie întru mine, Doamne, voia Ta și să se depărteze de la mine voia diavolului”. Căci, precum strălucește lumina într-o peșteră întunecoasă, așa și rugăciunea strălucește și, intrând în suflet, gonește toată răutatea păcatului și trupul îl păzește curat.