Înțeleptul, gâștele și iertarea

Un om vine la un înțelept să-l sfătuiască ce să facă pentru că îi mor gâștele. Înțeleptul căuta prin bibliotecă, citește multe fragmente din diferite cărți, după care îi spune să le dea doar grăunțe.

A doua zi, omul vine din nou pentru că îi muriseră jumătate din cele rămase. Înțeleptul căuta din nou, apoi îi spune să le dea doar apă. În ziua următoare, omul vine și se plânge că i-au murit toate gâștele. Înțeleptul spune:

– Păcat, eu sfaturi mai am, dar nu am pentru ce ți le mai da.

De aceea să luăm aminte pe cine luăm ca povățuitor și îndrumător duhovnicesc.

Dar cu toate acestea, văzând greșeală gravă făcută de acel „înțelept sfătuitor”, toată lumea s-a așteptat să i se dea o pedeapsă exemplară.

A trecut însă o lună și nu s-a întâmplat nimic. Cineva i-a reproșat omului cu gâștele:
– Nu putem ignora, ceea ce s-a petrecut. La urma urmei, Dumnezeu ne-a dat ochi și vedem ce a făcut.

– E drept, i-a răspuns omul păgubaș, dar Dumnezeu ne-a dat și pleoape, ca să mai închidem ochii și să nu vedem toate greșelile celor care ne-au supărat sau ne-ai întristat.