- Episcopia Ungheni - https://episcopia-ungheni.md -

Împodobim oare și sufletul cum împodobim bradul, casa și masa?

Împodobirea bradului la sărbătorile de iarnă, prin farmecul care îl dă atmosferii de sărbătoare, a devenit nu doar o preocupare printre multele treburi, ci mai ales e un prilej de bucurie, atât pentru cei maturi, cât mai cu seamă pentru cei mici. Bucuria poate devine mai profundă și de amploare, dacă am cunoaște importanța și semnificația lucrurilor ce le înfăptuim și a obiectelor care le folosim, mai ales în cadrul unor sărbători. Întrucât nu ne propunem să facem un studiu de caz despre bradul împodobit, vom trece peste toate legendele și unele relatări istorice, ce vorbesc de semnificația și istoria acestuia și vom specifica doar câteva momente importante.

Chiar dacă unii ar zice că acest obicei, de a împodobi bradul, nu are nimic comun cu creștinismul, deoarece vine de la popoarele păgâne, totuși vom menționa că în creștinism în decursul istoriei au parvenit, printre rânduielile omenești, unele preocupări sau obecte mai puțin creștine, cărora li s-a dat o altă semnificație și, astfel, îmbrăcate fiind în haina unei învățături creștine și folositoare pentru mântuirea sufletului, au fost acceptate în cadrul unor sărbători. Așa stau lucrurile și în ceea ce ne privește cu împodobirea bradului.

Despre semnificație creștină a bradului împodobit, vorbea foarte frumos Patriarhul Daniel. Atât el cât și alții, spuneau că, bradul este un simbol al sufletului. După cum bradul este permanent verde, așa și sufletul creștinului trebuie să fie permanent viu, căci culoarea verde este simbolul vieții, a tot ce este viu. Dar nu este deajuns ca sufletul să fie doar viu, mai ales în timpul sfintelor sărbători, că nici bradul nu-l pune cineva în casă să stea doar așa, ci îl împodobește, deoarece un brad neîmpodobit nu are nici un farmec. Agățăm de brad tot felul de jucării, betele, mai nou punem și luminițe, dar luminițele nu stau doar așa, ci le aprindem ca să dea un aspect și mai bogat, și mai frumos bradului. La fel trebuie să fie și sufletul creștinului la sfintele sărbători împodobit cu tot felul de fapte bune, și nu doar împodobit prin faptul că le-a făcut odată, ci mai ales împodobit și luminos să fie sufletul, de faptele ce trebuie făcute chiar în zilele de prăznuire.

Dacă Hristos ne spune: „Cine iubește pe mamă, pe tată, pe soție…, mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”, tot așa ne-ar putea spune Hristos și în altă privință „Cine se îngrijește de brad, de masa de sărbătoare…, mai mult decât de sufletul său, nu este vrednic de Mine sau nu este creștin adevărat”. Nu e rău și chiar trebuie, să iubim părinții și apropiații; să ne îngrijim și material de unele sărbători, dar atât iubirea, cât și grija de cele lumești să nu fie mai mare decât iubirea față de Dumnezeu și grija față de sufltet.

Cât de frumos și totodată creștinește ar fi, dacă și sufletul ar avea parte de atâta împodobire, pregătire și curățenie, după cum au parte bradul, casa și mai ales masa, la sfintele sărbători. Cât de frumos și plăcut ochiului este când mergi noaptea prin diferite localități și vezi fie în curte, fie la geam, fie la streșina casei arzînd luminițe și împodobite minuțios. Dar cât de creștinește, și de îmbucurător pentru Dumnezeu ar fi, dacă ne-ar vedea tot atât de împodobiți, tot atât de luminoși și pregătiți cum este bradul, casa și curtea casei noastre. Oare nu este o neghiobie înaintea lui Dumnezeu, și oare nu-I provocăm o durere în plus când ne vede că facem atâta osteneală și mai ales chieltuială, la sfintele sărbători?

Atunci când ne vin în ospeție părinții, prietenii, nașii, așa cum e și firesc, îi servim cu bucate alese, cu vin licoros, le mai arătăm ce achiziție am făcut (telefon, plazmă, șubă, leptop etc.). Dar să ne închipuim că în ziua sărbătorii ne vine în ospeție pe neprins de veste Hristos, ce-I arătăm, cu ce-L servim? Că doar Hristos nu va fi impresionat de achizițiile noastre, el nu servește nimic din ce avem noi pe masa de sărbătoare. Vom putea oare să-I arătăm un suflet curățit prin spovedanie și întărit prin sfânta Împărtășanie? Îi vom putea arăta o imină plină de iubire față de tot ce este sfânt, o inimă plină de blîndețe și iertare față de cei care ne-au greșit?

Chiar dacă au mai rămas zile puține până la marea sărbătoare a Nașterii Domnului, totuși putem să ne pregătim duhovnicește, ca să fie și sufletul nostru împodobit ca bradul, să fie curat ca și casa în care locuim și, poate fi și inima atât de bogată cum este masa de sărbătoare, doar că trebuie să venim cu toată sinceritatea și smerenia în fața lui Dumnezeu și să ne deschidem cu toată dragoste larg sufletul, pentru al primi pe Hristos în inima măcar ca în iesle sărăcăcioasă din Betleem. Iar dacă Hristos va sălășlui în inima noastră, atunci sigur că întreaga noastră viață va străluci mai mult decît luminițele din geam, va fi mai împodobit decât bradul, va fi mai curat decât casa și mai bogat decît masa de sărbătoare în capul căreia ar trebui să fie chiar Hristos, că doar e ziua de Naștere a Lui.

                                                                                                                     Prot. Ștefan RÎMBU