Familia este un organism viu în care se dezvoltă dragostea între soţi, precum şi celelalte virtuţi creştine prin care omul se apropie de Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi l-a chemat să ajungă la asemănarea cu El. Asemănarea este împreună-lucrarea omului cu harul Duhului Sfânt de a se curăţi, lumina şi desăvârşi pe parcursul întregii sale vieţi. Una din căile pe care Biserica le pune la îndemâna credincioşilor pentru a ajunge la asemănarea cu El este familia. Despre această Sfântă Taină a Bisericii, numită Cununie sau Nuntă, vom vorbi în cele ce urmează.
Omul, fiinţă socială, dialogală, are posibilitatea comunicării şi comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii. În primele pagini ale Sfintei Scripturi aflăm ce a hotărât Dumnezeu pentru el: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui” (Fac. 2, 8). Mai mult decât atât: „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l!” (Fac. 1, 28), arătându-i menirea pe care o are de continuator şi organizator al vieţii. Aceste deziderate pot fi împlinite în cadrul familiei, la baza căreia se află căsătoria.
Teologia morală învaţă că trăsăturile fundamentale ale familiei creştine sunt unitatea şi indisolubilitatea. În cadrul familiei, un bărbat nu poate avea decât o singură femeie, poligamia nefiind admisă de Biserică, deoarece Dumnezeu i-a creat omului o singură femeie, şi nu mai multe. Unitatea familiei o avem chiar de la începutul creaţiei: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 24). În Noul Testament, este lămurită problema indisolubilităţii familiei prin dialogul pe care-l poartă Mântuitorul Hristos cu fariseii: „… ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă… căci din pricina învârtoşării inimii voastre v-a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, dar la început n-a fost aşa” (Mat. 19, 5-9), arătând că pentru incapacitatea poporului evreu de a înţelege superioritatea monogamiei, Prorocul Moise a admis despărţirea soţilor.
Generalizăm învăţătura despre familie prin cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, în Omiliile la Facere: „dragostea căsătoriei este un lucru ce întrece orice avuţie, căci nici un lucru – afară de bunătăţile cereşti – nu este mai de preţ decât a fi iubit de soţie şi a o iubi pe ea”.
Sursa: Ziarul Lumina
