Cel mai groaznic semn al vremurilor, vă voi spune că nu este taifunul, nu este cutremurul, nu este incendiul, nu sunt valurile mării, nu boala, nu foametea și seceta. Cel mai groaznic semn al vremurilor este dezbinarea, care stăpâneşte acum între oameni. Niciodată lumea nu a fost atât de dezbinată. Unde să ne aruncăm privirea, ca să nu vedem dezbinare?
Dezbinarea predomină astăzi peste tot, între popoare, în partide, tabere, fracţiuni, între şefi și subalterni, în societăţi comerciale şi nu numai. Dezbinarea este cea mai mare nenorocire a unei societăți. Pretutindeni vezi dezbinare: şi la sate şi la oraşe. Este dezbinată până şi familia. Femeia nu se supune bărbatului, bărbatul nu respectă femeia, copiii nu bagă în seamă pe nimeni. Soţii nu se înţeleg unul cu altul, iar copiii cu părinţii. Casa, care odată era un rai, o biserică, o mănăstire, acum nu este mai nimic din cauza dizbinării.
Mai demult, colibele mici de la sate erau palate ale cerurilor, îngeri locuiau acolo; acum în marile blocuri locuiesc demoni înaripaţi. Binecuvântată fie vremea în care oamenii nu erau dezvoltaţi intelectual, dar aveau inima educată și creștină. Acum, casa a ajuns hotel de somn şi de mâncare. Rare sunt cazurile în care găseşti soţi care se iubesc, copii cu respect. Arătaţi-mi o casă unde există bună înţelegere şi unitate în iubirea lui Hristos și voi merge acolo să mă închin ca într-o biserică!
Dar cel mai rău și mai greu, nu doar pentru oameni, ci mai ales pentru Dumnezeu care ne rabdă, este că, există dezbinare și-n Biserică. Din totdeauna aceasta a existat în biserică, dar astăzi parcă e mai mare.
Fraţii mei, sfârşitul va veni când vor fi toate aceste dezbinări. Dar sfârşitul mai ales va veni când, dezbinarea va fi în Biserică mai mare decât dragostea care trebuie să unescă. Când veţi vedea că se vor încăiera călugări cu călugări, diaconi cu diaconi, preoţi cu preoţi şi episcopi cu episcopi, sfârșitul bate la ușă.
Ca să fie cât mai departe de noi sfârșitul lumii, să ne pocăim, să îngenunchem, să ne rugăm toţi, mici – mari, mireni şi clerici, preoţi şi episcopi, domni şi popor, săraci și bogați, ca Dumnezeu să ne fie milostiv. Să sufle între noi iubirea, buna înţelegere, dreptatea și dragostea, aşa încât cu o singură gură să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.
Augustin Kandios
Mitropolit de Florina