- Episcopia Ungheni - https://episcopia-ungheni.md -

Desfătările pământești sunt amăgitoare și duc la pierzare

Face cu adevărat fapte de milostenie cel ce dă din toata inima și dintr-o inima iubitoare. Este cu adevărat milostiv cel ce stă de vorba cu oricine ar fi, ca de la inimă la inimă, nu doar la modul rațional sau numai cu gura, cel ce arată oricui sinceritate, respect cordial, cel ce propovăduiește cuvântul lui Dumnezeu și săvârșește slujbele divine cu inima curată, ne fățar­nic, într-un cuvânt, cel ce îi cuprinde și îi poartă pe toți cu dragoste în inimă, disprețuind tot ce este material, tot ce poate deveni o piedică în cultivarea iubirii de aproapele. Acela este cu adevărat milostiv.

Pentru ca firea noastră coruptă să nu se mai lase ispitită de părelnica dulceață a păcatului, Domnul a făcut ca desfătările cele mai plăcute care ne vin prin simțuri și la care ne repezim cu nesaț să fie vătămătoare prin ele însele, fiindcă ne lăcomim și abuzăm de ele. Printre acestea se numără mâncărurile cele mai ademenitoare și băuturile cele mai plăcute. Adică plăcerile ce ne vin prin simțuri. Să dăm slavă bunătății și înțelepciunii Părin­telui ceresc, Care caută, prin toate mijloacele, să ne facă să nu cădem în robia simțurilor, a mârșavelor desfătări trupești.

Ține seama, creștine, că vătămarea pe care ți-o stârnesc plăcerile simțurilor ne ruinează trupul și că ea arată că nu suntem făcuți și nu trăim pe pământ pentru aseme­nea plăceri, ci pentru desfătări înalte, spirituale, veșnice! Sufletul meu își gă­sește pace și desfătare în Dumnezeu! Iată desfătarea care nu vatămă, adevă­rată, veșnică! Desfătările pământești sunt însă amăgitoare, nocive, vremelnice și cuprind în ele, din prima clipă când ne dedăm lor, germenele putreziciunii. Bolile și suferințele pe care le provoacă ne stau dovadă.

Ți se întâmplă, frate, să simți în inimă ura ucigătoare împotriva aproapelui, te chinuie gânduri ticăloase, nu poți uita jignirea pe care ți-a adus-o persoana respectivă. Iată ce-ar trebui să faci ca să te izbăvești de această strâmtorare lăuntrică: adu-ți aminte de multele, nenumăratele tale greșeli. Nu pregeta să te întrebi cum le mai poate suporta Stăpânul vieții tale, gândește-te ca, în fiecare zi ți le iartă, de nenumărate ori, dacă te rogi cu sinceritate; tu însă nu vrei să-i ierți aproapelui niște ieșiri pătimașe, care i-au fost ațâțate de diavolul. Suspină, dacă poți, deplânge-ți sminteala, osândește-te numaidecât pe tine, nu pe aproapele și Stăpânul va fi gata să te ierte”.

Sfântul Ioan de Kronstadt,

Viața mea în Hristos