Sfinţii Părinţi spun că atât timp cât trăim pe pământ, ar trebui să ne rugăm neîncetat şi să cugetăm necontenit gânduri mântuitoare de suflet, pentru a ne despătimi sufletele noastre. Sfântul Isaac Sirul spune: „Căci mai bine îţi este să te dezlegi de legătura păcatului, decât să eliberezi rob din robie. Mai de folos îţi este să te îngrijeşti să învii din patimi sufletul tău căzut, decât să învii pe cei morţi.” Și tot acest sfânt spune: „Cel ce suspină un ceas pentru sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin gândirea lui. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri. Căci cel din urmă comunică prin ochii trupeşti, dar cel dintâi prin cei ai sufletului…” (Filocalia X).
Sfântul Teofan Zăvorâtul, în cartea sa conoscută „Războiul nevăzut”, citându-l pe Sfântul Nicodim Aghioritul spune şi el că: „Şi chiar dacă ai răscumpăra sute de robi creştini din mâinile păgânilor, dându-le libertate, aceasta nu te va mântui, dacă tu însuţi vei rămâne în robia patimilor“. Deci, despătimirea sufletelor noastre ar trebui să ne fie preocuparea de căpetenie atât timp cât trăim pe pământ.
Sfinţii Părinţi spun că răul care există în lume se datorează doar nelucrării cu mintea noastră, leneviei minţii noastre de a ne ruga neîncetat şi de a cugeta tot timpul gânduri mântuitoare de suflet. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Dacă vrei, alungă negrija, şi vei alunga totodată şi păcatul. Căci păcatul este întrebuinţarea greşită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuinţare a lucrurilor.” Și iarăși Sfântul Isaac Sirul spune: „Să ştii că orice faptă pe care o faci fără socoteală şi cercetare e zadarnică, oricât s-ar părea de cuviincioasă. Pentru că Dumnezeu socoteşte ca dreptate dreapta socoteală şi nu lucrarea fără dreaptă socoteală” (Filocalia X). Sfântul Ignatie Briancianinov spune: „Istoria omenirii dă mărturie în chip de netăgăduit despre faptul că fărădelegile oamenilor, altminteri îmbunătăţiţi au fost lucrări lipsite de dreapta socotinţă sau, totuna, lucrări înaintea cărora nu a mers judecata”. Iar Sfântul Teofan Zăvorâtul spune şi el că: „Dacă oamenii cad în necredinţă – şi acum sunt foarte mulţi care cad –, cad nu din altă pricină decât din lipsa gândirii sănătoase. Ei nu vor să judece şi se lasă mânaţi de păreri amăgitoare, pe care înşelăciunea inimii stricate le face lesne să pară vrednice de crezare”.
Ceea ce e foarte grav însă e faptul că cei mai mulţi dintre noi nu ştim că în cea mai mare parte a timpului, lăsându-ne pradă patimilor datorită nelucrării cu mintea noastră a gândurilor mântuitoare de suflet, îl lăsăm pe diavol să gândească în locul nostru. Sau, mai bine zis, gândim ceea ce vrea el. De aceea, ca să nu dăm intrare diavolului să stăpânească sufletul nostru, trebuie să ne rugăm neîncetat şi să cugetăm mereu gânduri mântuitoare de suflet.
Ieromonah Artemie Popa