Ce este muritor se va preface în veşnic şi ce este putred în neputred, că trupul nostru, care a avut parte de nemurire, va fi din nou în starea de la început, va trece în materie înduhovnicită, independentă de timp sau de spaţiu. Şi ca să fim pregătiţi pentru acea zi – iar pentru noi fiecare clipă poate fi sfârşitul vieţii, şi asta este deja mica înfricoşată judecată vremelnică –, mai întâi mergem la judecată vremelnică, iar apoi vom merge unde mila lui Dumnezeu ne va aşeza.
Să ne străduim pentru că dorim, toţi dorim să fim plini de dragoste. Iar aici, de la fiinţe mărginite nu putem dobândi aceasta, această plinătate pe care sufletul o caută. Aşadar înseamnă că trebuie cu toată inima, cu toată fiinţa noastră, să căutăm Izvorul Vieţii, de la Tatăl nostru Ceresc, să se împlinească dragostea Sa dumnezeiască în noi.
Voi toţi cei ce vă rugaţi adesea puteţi băga de seamă că uneori suntem luminaţi cu harul lui Dumnezeu şi inima arde de dragoste încât cuprinde nu numai pământul, ci întreg cosmosul.
Cu Dumnezeu putem cuprinde totul, căci suntem în El. Dar noi am crezut că, mici fiind, nu am putea cuprinde atâtea, căci suntem făpturi mărunte, dar cu Dumnezeu multe se pot şi cu Dumnezeu totul se poate.
Dacă în noi se iveşte plinătatea dragostei, cu adevărat de toţi vrăjmaşii se va alege praful. Nu este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se iveşte plinătatea dragostei dumnezeieşti, de acolo fuge orice răutate!
De aceea să vă străduiţi, precum şi singuri vedeţi, când le iubim pe toate şi nouă ne este bine, căci atunci gândurile noastre sunt paşnice, pline de dragoste şi bunătate.
Să vă rugaţi zi şi noapte şi pe copii învăţaţi-i să se roage Domnului cu inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă bucuria vieţii şi pacea dumnezeiască.
Cuviosul Tadeu de la Vitovniţa
Ai biruit patima, ai biruit tristeţea