Părinte, nu cumva încercările – bolile, războaiele – ce le îngăduie Dumnezeu se fac pricini ca oamenii să se apropie de Dumnezeu?
Cei care au intenţie bună se folosesc din încercări. Cei care nu au, se împotrivesc lui Dumnezeu, hulesc zicând: ce atâtea boli, războaie, sărăcie, foamete, etc. Diavolul are mare stăpânire în lume. I-am dat multe drepturi prin păcatele ce le săvârșim cu nesocotință. De aceea, dacă ar exista pocăinţă, lucrurile s-ar aranja într-o normalitate firească și ar înceta toate bolile și războaiele. Dar pentru că omenirea astăzi se îndepărtează mai mult și mai mult de Dumnezeu, nepocăindu-se pentru răutățile săvârșite, vom trece prin multe greutăți, vom îndura furtuni după furtuni! Dar să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să trecem cu răbdare și putere prin ele! Să cerem pocăinţă pentru întreaga lume şi pentru toţi cei care fac rău Bisericii cu sânge rece şi nu au dorinţă să se îndrepteze. Dumnezeu să le dea pocăinţă şi abia după aceea să-i ia.
Să ajutăm pe cât putem lumea să se pocăiască, ca să primim binecuvântările lui Dumnezeu. Pocăinţă şi mărturisire, de acestea este trebuinţă astăzi. Eu recomand mereu pocăinţă şi mărturisire, ca diavolul să-şi piardă drepturile şi să se taie influenţele exterioare demonice. Oamenii au nevoie de zguduituri ca să înţeleagă şi să se pocăiască.
De pildă, cineva mărturiseşte că a făcut desfrânare. Duhovnicul îi dă iertare, îi dă şi un canon, dar acela nu merge mai departe. Duhovnicul trebuie să-l ajute să înţeleagă că răul n-a fost numai desfrânarea, ci acea faptă a lui a făcut crime, a destrămat două familii. Dar unii duhovnici nici nu cercetează mai departe, nici nu le indică oamenilor probleme de conştiinţă.
Cuviosul Paisie Aghioritul,
Cuvinte duhovnicești. Volumul II,
Trezvie duhovnicească