În ajunul zilei patimilor Sale, Domnul a trimis doi ucenici de-ai Săi în Ierusalim ca să pregătească o cameră pentru săvârşirea mesei pascale. Ucenicii au pregătit toate cele necesare pentru sărbătoare şi seara Domnul Iisus cu ucenicii s-au aşezat la Taina Sfintei Împărtăşanii. Vedem că la această cină s-au unit cu Iisus Hristos cei mai apropiaţi ucenici ai Lui – vrednici de învăţătorul lor. Aici – la această cină nu este loc pentru cei nevrednici; în această cameră trebuie să domnească numai dragostea şi sinceritatea. Tocmai de aceea vicleanul şi nelegiuitul Iuda, primind de la Domnul bucata de pâine, a plecat din cămara Sionului, conştiinţa lui întunecată nu a putut suporta acea dragoste dumnezeiască care strălucea pe chipurile Domnului Însuşi şi ale credincioşilor Lui. Uşile după Iuda s-au închis şi el pe veci a pierit.
În cămara Sionului s-a săvârşit Taina Sfintei Împărtăşanii ca zălog al veşnicei uniri cu Domnul. După terminarea cinei, Domnul a spus: Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea (Luca 22,19). Dacă veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea cupa aceasta – moartea Mea veţi vesti, Învierea Mea veţi mărturisi!
Pomenind, aşadar, patimile Lui mântuitoare – moartea, groapa, Învierea cea de a treia zi, Înălţarea la ceruri şi a doua venire cu slavă, şi noi, păcătoşii, îndrăznim să ne apropiem de această mare Taină, de dumnezeiasca şi tainica masă. Şi pentru noi Domnul i-a trimis deja pe ucenicii Săi să pregătească pentru ziua de mâine masa. Uşile tainicei cămări deja se deschid şi noi, grăbiţi – de la multele noastre treburi lumeşti – venim aici în biserică deja a treia zi şi batem: „Doamne, Doamne! Deschide-ne!” Iar toate uşile sunt deschise – şi deodată ne cuprinde tulburarea – suntem noi gata să intrăm în cămara aceasta? Are sufletul nostru haina cea de nuntă? Staţi, dragilor! Cămara este deschisă, dar încă nu e timpul să intrăm; trebuie să măsurăm din nou prin pocăinţă haina sufletului, căci în cămara aceasta nu poate intra nimeni necurat, ci numai cei vrednici intră! Veţi gândi, poate: cine, dar, este aici vrednic?
Toţi suntem foarte păcătoşi şi, să postim aşa cum se cuvine, nu am izbutit, postul nu l-am ţinut; poate că păcate grele zac în conştiinţă şi ne pot arunca în deznădejde; poate că în inimă există ură faţă de aproapele; poate că tristeţea ne marină din pricina sărăciei sau a altei nenorociri; poate chiar cârtire împotriva lui Dumnezeu Însuşi a existat – din pricină că noi trăim mai rău decât ceilalţi. Iată ce păcate puteau întuneca sufletul! De unde, veţi spune, să luăm pentru suflet haină luminoasă, ca să intrăm fără frică în cămara lui Hristos? Atât timp, dragii mei, cât avem îndrăzneală înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nădejde nefăţarnică în mila Lui, haine luminoase sunt pentru noi câte vrem. Aceste haine le împarte pentru cină însuşi Domnul nostru, alege-ţi una şi cere: „Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă mântuieşte!“
În funcţie de cum vei cere – o aşa haină vei primi. De vei cere cu tărie – vei primi o haină curată; de vei cere cu suspine – una albă, luminoasă ţi se va dărui; de vei cere cu durere mare pentru păcatele tale – cu zdrobire de inimă – una şi mai luminoasă vei primi; de vei cere cu lacrimi – una strălucitoare vei primi; iar, de vei uita toate cele pământeşti, de vei îndrepta toate gândurile spre Mântuitorul – în haină de mare preţ te vei îmbrăca. Nu te teme de păcatele şi de neputinţa ta, ci cu îndrăzneală mergi la clinica duhovnicească – la Taina pocăinţei – şi, oricât de rău ai fi, de te vei destăinui cu smerenie înaintea lui Dumnezeu şi vei cere să fii miluit, atunci, credincios este Dumnezeu, haina sufletului tău va fi mai strălucitoare decât soarele şi vei ieşi de la spovedanie liniştit şi plin de bucurie – şi mâine ca un oaspete drag vei intra în cămara Domnului!
Nu te teme de păcate, ci numai te osândeşte şi îţi adu aminte de tâlharul înţelept, care într-o clipită dintr-un om pierdut a devenit vrednic de rai! Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!” (Luca 23,42). Dragii mei! Copilaşii lui Dumnezeu! Să nu ne tulburăm de mulţimea şi greutatea păcatelor noastre. Domnul deja ne aşteaptă în Taina pocăinţei şi acum cu dragoste Se uită la noi, căci El vede că noi, deşi suntem păcătoşi, totuşi mergem către El, de la El cerem milă, ca nişte copii de la Tatăl lor – şi adevărat este cuvântul – El va da tuturor locul cuvenit la masa cea tainică în Taina Sfintei Împărtăşanii.
Dar, mai ales – să nu existe în inimile noastre deznădejde sau vrajbă. Luaţi seama, cu deznădejdea sau vrajba împotriva aproapelui – vei lua Împărtăşania şi vei pleca asemenea lui Iuda, iar uşile cămării împărăteşti se vor închide după tine. În clipa aceasta să iertăm toate tuturor, cine pe cine vrăjmăşeşte şi să nu ţinem minte jignirile. Să alungăm din inimă deznădejdea, dacă ea există, căci Hristos deja ne-a pregătit iertarea în Taina pocăinţei. Să ne mântuiască Domnul pe toţi şi să ne miluiască! Amin.
Arhimandrit Ioan Krestiankin,
Predici la Postul Mare