Orice păcat este un atentat impotriva lui Dumnezeu. Toate săgețile pe care le îndrepți asupra vieții oamenilor sau asupra vieții tale, cad asupra lui Dumnezeu. Precum săgeata trece prin ceața și se oprește în pom, tot așa săgețile, adică păcatele tale, străbat toate corpurile, toate sufletele, întregul univers, ca prin ceață, și se opresc în Pomul Vieții, în Dumnezeu.
Săgeata rămâne în Dumnezeu, dar rana în inima ta. Și până când nu se scoate săgeata din Dumnezeu, până atunci nici rana nu se poate vindeca în inima ta. Acela care poate să scoată săgeata din Dumnezeu, acela poate să vindece și rana din inima ta. Însă cine poate face aceasta? Iată că tu nu poți nici măcar să cugeți la facerea acestui lucru, deoarece săgeata a și zburat; nu mai este în puterea ta să o prinzi; nu poți să o afli, nici să o smulgi. Ea stă înfiptă în adâncul ființei lui Dumnezeu.
Iată cât de necugetată este acțiunea păcatului. Într-adevăr, păcatul omenesc străbate mai departe decât orice gând.
Sfințenia vieții și morala au acțiuni fizice. Puțini poate v-ați gândit la asta, dar așa este. Lucru acesta îl observă mulți, dar mai ales țăranii. Dacă secerișul și orice roadă era slabă, ei nu dădeau vina pe pământ că nu a rodit, ci căutau și cercetau ce păcate mari s-au făcut în satele lor în acel an.
Sfințenia este cea mai mare stăpânire asupra naturii.Prin sfințenia desăvârșită a sufletului, fiarele sălbatice și otrăvurile devin neprimejdioase (Luca 10, 19).
Hristos a arătat pe omul desăvârșit în puterea sa, stăpânitor asupra naturii. Însă a arătat și pricina acestei puteri și mărimi a omului. Iar pricina este lipsa de păcat. Și lipsa de păcat izvorăște din ascultarea deplină și de bunăvoie a voinței lui Dumnezeu.
Să reținem: O sută de civilizații sunt mai puțin puternice în fața naturii decât un singur om lipsit de păcat.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Învățături despre bine și rău
Editura Sophia, București, 2001