Cred că nu există bărbat care să nu-i fie plăcută munca în vie. Desigur că nici eu nu fac excepție în această privință. De fapt de vie îmi este legată cam toată copilăria, întrucât tatăl avuse spre îngrijire din partea statului 3 hectare de vie. Așa că nu-mi este străină nici una din lucrările din viticultură. Dar nu aceasta vreau să punctez în această postare.
Ci, ori de câte ori mă îndeletnicesc cu diferite lucrări în vie, îmi revine în minte, iar și iar, pasajele evanghelice unde Hristos vorbește, prin comparație, despre vie și importanța prelucrării ei.
La un moment dat Hristos spune: ,,Eu sunt viță, voi mlădița”. Apoi mai găsim spunându-ne: ,,dacă butucul viei nu este bine curățat și nu e îngrijit corespunzător, nu va da roadă cuvenită”. Iar în altă parte vorbește despre lucrătorii unei vii care nu au avut grijă de ea, fapt pentru care au fost pedepsiți. Desigur că Hristos nu are învedere aici via naturală, ci prin comparație vorbește de via cea spirituală, care poate însemna viață și sufletul nostru, dar totodată se poate înțelege că se vorbește aici de familia noastră și chiar copiii noștri. Iar pentru preoți această vie, este parohia lor. Cum și de ce? Să explicăm.
Deci, dacă via nu e îngrijită și stropită la timp, nu i se fac lucrările corespunzătoare, nu-i sunt înlăturate vițele și lăstarii nepotriviți, cu siguranță că rodul, adică strugurii, nu vor fi pe măsura cuvinetă. La fel și cu sufletul și viața noastră, dacă nu înlăturăm la timp ceea ce crește nepotrivit, o patimă, o apucătură nefirească, un păcat, etc., nu vom rodi duhovnicește. Dacă nu ne îngrijim corespunzător de familie și copiii noștri, nu înlăturăm la timp moravurile cele rele și apucăturile păcătoase și pătimașe, nu ne vom putea bucura de rodul faptelor bune și frumoase. Iar preoții nu vor avea o parohie roditoare de fapte bune și creștinești, dacă nu o vor îngriji printr-o păstorire sârguincioasă și râvnitoare.
De fapt, nu doar via, dar nici una din culturi, dacă nu este îngrijită corespunzător, nu va da rodul cuvenit. Dar cum credeți, viața, sufletul, familia, copiii și parohia, vor da roade bune fără a fi îngrijite? Probabil răspunsul s-a subînțeles și trebuie să ne pună pe toți în gardă.
Vă dorim tuturor spor la îngrijirea viei spirituale și fie ca această vie, sufletul, viață, copiii și familia, sau parohia, să aducă atâta struguri de fapte bune, care să-L bucure pe Dumnezeu, dar și pe noi înșine, cât și toți cei din societate.
Preotul Ștefan RÎMBU