– Gheronda, o doamnă de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia, iar soțul ei o amenință că, dacă nu face avort, se va despărți de ea.
– Dacă va face avort, vor plăti ceilalți copii cu boli sau cu accidente. În ziua de azi, părinții ucid copiii prin avorturi și nu mai au binecuvântarea lui Dumnezeu. Odinioară, dacă se năștea un copilaș bolnav, îl botezau și murea îngeraș și era asigurat. Aveau și părinții, și ceilalți copii sănătoși binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum copiii sănătoși sunt uciși prin avorturi și sunt păstrați în viață alți copii care sunt bolnavi. Și apoi aleargă părinții în America, în Anglia ca să-i vindece.
Și după aceea continuă să se nască mai bolnavi, fiindcă și aceștia la rândul lor, dacă trăiesc și își fac o familie, pot naște iarăși copii bolnavi, drept care, ce iese de aici? Or, dacă ar naște câțiva copii, nu ar suferi atât de mult pentru unul singur, cel bolnav. Acela va muri și va deveni înger.
Trebuie să se știe că avortul este un păcat înfricoșător. Este ucidere și încă foarte mare ucidere, fiindcă sunt uciși prunci nebotezați. Trebuie să înțeleagă părinții că viața începe chiar din clipa zămislirii.
Într-o noapte, Dumnezeu mi-a îngăduit să văd o înfricoșătoare vedenie, care m-a convins de acest lucru. Era seara, marțea din săptămâna luminată din anul 1984. Am aprins două lumânări în două sfeșnice, după cum obișnuiesc, chiar și când dorm, pentru toți cei care suferă trupește sau sufletește. Între aceștia îi cuprind atât pe vii, cât și pe adormiți. La ora 12 noaptea, pe când spuneam rugăciunea, văd în vedenie un ogor mare împrejmuit cu gard, semănat cu grâu, care de-abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului și aprindeam lumânări pentru cei adormiți și le înfigeam deasupra zidului gardului. La stânga era un loc sterp, plin cu stânci și prăpăstii, care vuia neîncetat din pricina unui vaier puternic care venea de la mii de glasuri sfâșietoare care îți rupeau inima. Și cel mai împietrit om, dacă le-ar fi auzit, era cu neputință să nu se cutremure. În timp ce sufeream din pricina glasurilor sfâșietoare și mă întrebam de unde veneau și ce însemnau toate cele ce vedeam, am auzit un glas care mi-a zis: „Ogorul pe care l-ai văzut semănat cu grâu, care încă nu a crescut, este cimitirul cu sufletele care vor învia. Iar în locul care se cutremură de vaietele sfâșietoare se află sufletele copiilor care au fost ucise prin avorturi. Îndată după această vedenie, mi-a fost cu neputință să-mi revin din marea durere pe care am încercat-o pentru sufletele acelor copii. N-am putut nici să mă întind, nici să mă odihnesc, deși eram mort de oboseală în ziua aceea.
Ceea ce e și mai grav e faptul că avortul este recunoscut prin lege. De aceea se cuvine ca preoții să explice oamenilor că legea avorturilor este contrară poruncilor evanghelice. Medicii, iarăși, din partea lor, să vorbească despre pericolele pe care le riscă o femeie care face avort.
Noi însă am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o și nu am lăsat-o moștenire mai departe generației următoare, și de aceea acum legiuim avorturile, căsătoria civilă. Când un om calcă porunca Evangheliei, este răspunzător numai el. Dar când ceva care este potrivnic poruncilor Evangheliei devine lege de stat, atunci urgia lui Dumnezeu se abate asupra întregii națiuni, ca să fie învățați.
Cuviosul Paisie Aghioritul
Sursa: Doxologia.ro
