Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată de 2000 de ani încoace: ceea ce marii împărați romani prigonitori n-au reușit să facă, precum Nero, Domițian, Traian, Adrian, Antonio, Marc-Aureliu, Septimiu-Sever, Maxim Tracul, Deciu, Valerian, Aurelian, Dioclețian și Maximin, Iulian Apostatul… lucrul pe care nu l-au reușit nici sarazinii și selduchizii, iacobinii și bolșevicii, nici regimurile ivite din Marea Revoluție maoistă și cea a khmerilor roșii, l-a reușit „Noua Ordine Mondială”.
Desigur, persecuții au tot fost; și sunt din ce în ce mai multe!!! Unele pe față, altele ascunse. Preoți deportați, biserici distruse sau închise, creștini arestați, torturați, spânzurați, trași în țeapă, înjunghiați, și asta continuă! Educația religioasă a fost pusă la colț, școlile închise, operele de binefacere au fost interzise, leprozeriile, spitalele și azilurile jefuite, bunurile Bisericii confiscate și vândute, delapidate. Pe scurt, nimic nou sub soare. Dar, chiar și aplicate la scară largă, persecuțiile rămâneau la nivel local. În alte ținuturi, Biserica creștină trăia, se dezvolta sau supraviețuia, nădăjduia; respira.
În anul 33, Iisus răstignit și mort pe cruce a fost închis, sub pecete oficială, într-o încăpere. A fost „pus în carantină” în scobitura unei stânci, păzit de soldați delegați și năimiți ca nu cumva să-L fure cineva. Osteneală zadarnică căci, după cum se știe azi în lumea întreagă, nimeni nu L-a furat, ci a înviat.
Nu vreau să vorbesc despre „carantinare”; nu vin aici să contest sau să condamn, chiar dacă simțiți câteodată vreo notă de iritare. Eu doar constat că bisericile-Mormânt-locuri de Înviere ale lui Hristos au avut obligația, prin lege, să-și închidă porțile, au cerut încetarea Slujbelor, i-au împrăștiat pe participanții. Dar vreau să întreb ceva: îndrăznește careva să intre brutal în locurile de rugăciune musulmane în timpul rugăciunii de vineri?
Nu contest, dar am dreptul să-mi manifest mirarea că atât de puțini ierarhi au apărat nevoia turmelor „lor” de a se ruga lui Dumnezeu ÎN Biserică. Mă uimește și ce a găsit Guvernarea mondială ca să reducă la tăcere majoritatea serviciilor, întreprinderilor, religiilor, asociaților, pe scurt oprirea vieții universale și a economiei mondiale. Suntem cu toții morți de frică! Suntem învinovățiți: „veți fi răspunzători de moartea celuilalt dacă nu respectați regulile, dacă ieșiți din casă…” Deci suntem niște potențiali asasini? Ne temem să nu fim noi înșine bolnavi! Ne e frică să nu murim? Or, viața și sănătatea sunt bunurile supreme.
Oare chiar credem că ne va fi cu putință să nu murim niciodată? Așa de frică ne este să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu sau sa ne „deschidem” spre o viață pe care Știința nu ne-o descrie – și nu întâmplător, căci nu e domeniul ei de investigație – și deci spre „necunoscut”?
În loc de măști, avea nevoie de Taina Sfântului Maslu, e eficace, să știți, pentru trup și pentru suflet. Noi vrem să avem grijă şi de sănătatea trupească, dar mai întâi de cea sufletească. Noi nu vrem să murim, spiritual!
Părintele Ilie din Terrasson-Laville Dieu