Depresia este vindecată de rugăciunea intensă [1], de vorbirea și contemplarea lui Dumnezeu și împreună-petrecerea cu persoanele care Îi sunt apropiate, adică cu oamenii duhovnicești. Chiar trebuie să ieșim și să vorbim cu oameni care sunt purtători ai chipului lui Dumnezeu pentru că doar o altă persoană reală ne poate satisface nevoia de iubire. Pe mass-media electronică, acest lucru poate fi realizat numai la un nivel foarte mic și insuficient, dacă și numai dacă se poate realiza!
De asemenea, foarte folositoare este pocăința, nădejdea și amintirea bunătăților raiului. Să nu ne gândim că acestea sunt himere. Din contră: ultima realitate este raiul și iadul. Cele ce trăim aici și care se opresc la moarte sunt himere.
În plus, trebuie să muncim, să fim activi. Trebuie să facem ceva concret pentru ceilalți pentru a ne convinge că am realizat cu adevărat ceva de valoare, fie pentru noi înșine, fie pentru ceilalți. Ideea aici este de a ajuta pe noi înșine și pe alții, chiar și cu lucruri mici. Trebuie să evităm să avem încredere sau să ne concentrăm prea mult în propriile judecăți și să concluzionăm că totul nu contează sau, dimpotrivă, totul este extrem de important. Trebuie să fim pregătiți să ne tăiem voința, să avem răbdare, credință în dragostea lui Dumnezeu și, mai presus de toate, să nu disperăm!
În cele din urmă, o ieșire pașnică în natură, o plimbare, sau un hobby practic (grădinărit, de exemplu) în care vedem avansul, roada a ceea ce facem, cântări duhovnicești și, în general, o artă bună – vindecă duhul tristeții, depresia, într-un mod minunat, cu toate acestea, trebuie să fim atenți pentru a nu cădea în alte patimi în acest fel.
Sf Ambrozie de la Optina