Iubiți întru Hristos, frați și surori,
Suntem deja trecuți de jumătatea Postului Mare. Cât de curând vom ajunge în Sfânta și Marea Săptămână a Patimilor. Nici o săptămână de pe parcursul anului nu este numită Sfântă și Mare. Aceste denumiri au fost date încă din vechime și nu întâmplător. Săptămâna aceasta se numește Mare, pentru măreția lucrurilor ce s-au săvârșit în ea, iar Sfântă – pentru sfințenia slujbelor deosebite ce se săvârșesc acum și pentru curăția sufletească în care trebuie să petreacă și în care petrec cu adevărat unii creștini. Iar Sfinții Părinți ne spun că în această săptămână și faptele noastre trebuie să fie mari și sfinte. Și mai mult decât atât, Sfânta Biserică vine în aceste zile să trezească conștiința noastră duhovnicească prin cuvintele: „Mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie…”, ca să înțelegem că și noi suntem datori să mergem de bunăvoie spre Hristos, spre biserică, spre rugăciune, spre toate slujbele bisericești și toate faptele cele bune.
Biserica Ortodoxă, prin glasul sfintelor slujbe se străduiește de 2 mii de ani să aducă cât mai aproape de inima noastră, prin cuvinte sfințitoare, toate patimile Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a ne face să fim mai recunoscători și cu umilință în fața lui Dumnezeu, dar și pentru a ne mișca spre o trăire mai duhovnicească. Dar cu toate acestea și chiar dacă astăzi avem atâta liberate, pe care aproape că nu au mai avut-o nimeni dintre creștini vreodată, totuși, mulți rămân reci la suflet, uneori chiar împietriți și nemișcați de cuvintele Sfintei Biserici. Este atât de dureros că anume în această Sfântă Săptămână, când comemorăm, în cel mai umilincios mod, toate chinurile ce le-a pătimit Hristos, pentru a noastră mântuire, creștinii noștri sunt dedați grijilor lumești mai mult ca oricând.
Ne pregătim să fie casa curată, pentru ai primi pe oaspeții dragi, facem tot felul de cumpărături, ne îngrijim să avem de toate pentru masa de sărbătoare, alergăm, ne ostenim istovindu-ne numai cu lucruri lumești. Sigur, trebuie să ne îngrijim și de acestea – casă, masă, bucate, curățenie, cumpărături – însă este dureros că ne îngrijim mai mult de acestea sau numai de acestea, nepurtând grijă de suflet și nu ne mai gândim cuviincios la Patimile lui Hristos. Prin urmare, la această mare sărbătoare nu trebuie să punem baza pe mese, distracție și mâncare. Să punem accentul pe suflet, pe mântuire, pe Sfânta Împărtășanie.
Cât de creștinește ar fi să ne împărtășim în săptămâna Patimilor măcar de trei ori, căci în această săptămână se poate de împărtășit în fiecare zi, cu excepția zilei de vineri, când comemorăm patimile și răstignirea lui Hristos.
În Joia Mare, când comemorăm liturgic Cina de Taină, „temelia și rădăcina” Sfintei Liturghii din zilele noastre. O zi atât de importantă și de sfântă, dar mulți, foarte mulți creștini nu vin la biserică în această zi să se împărtășească, zicând (într-un mod foarte păcătos) că în această zi se împărtășesc doar tălharii, desfrânații (curvarii) și oamenii răi. Or, anume în Joia Mare trebuie să ne împărtășim cu toții, să venim în număr cât mai mare la Sfânta Liturghie. De asemenea și-n noaptea Sfintei Învierii să ne împărtășim cu toții.
Un patriarh al bisericii noastre spunea: „Atâta mâhnire te cuprinde gândindu-te că, tocmai atunci când Hristos stă pe cruce, creștinii stau prin târguri, magazine și bucătării; tocmai când Hristos este adăpat cu oțet, creștinii pregătesc tot felul de băuturi și mâncăruri; tocmai când Hristos este dezbrăcat și bătut, atunci creștinii își primenesc trupul și-și cumpără tot felul de haine; și, tocmai când Hristos își dă Preacuratul Său Suflet pe cruce, atunci și creștinii abia deși trag sufletul obosiți fiind de mulțimea grijilor și lucrurilor lumești.” De aceea și creștinii nu mai pot să simtă din plin bucuria sfințitoare a Luminoasei Sărbători a Învierii, dar și a slujbelor din Săptămâna Patimilor, pentru că sufletul le este istovit și răvășit după o săptămână de preocupări lumești.
Săptămâna Patimilor, ne cheamă prin slujbele ei sfințitoare, să curățim și să pregătim sufletul, măcar cum pregătim casa și masa pentru sărbătoare, ca în el să se sălășluiască Lumina cea dătătoare de viață și de bucurie ce izvorăsc din Sfânta Sărbătoare a Învierii. Însă toate acestea le vom face și le vom putea face și le trăim desăvârșit în biserică și prin slujbele bisericești.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Creștinii de altădată participau la toate slujbele acestei săptămâni. Noi luând-o ca o datorie de creștin, să fim măcar joi seară la Slujba Deniei, când se citesc cele 12 Evanghelii a Patimilor. Să mergem joi seară pe 9 aprilie, la ora 21, la Drumul crucii ce se va desfășura în orașul Nisporeni, până la Mănăstirea „Sf. Voievod Ștefan cel Mare, de pe Chiscul Ostașului”. Să mergem vineri seară la Slujba Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, iar sâmbătă noapte, înspre slujba Învierii, să fim prezenți în Sfintele Biserici înainte de a se începe slujba Pascală, pentru a primi cu lumânarea în mână, în semn de binecuvântare cerească Lumina Sfântă de la Ierusalim.
Este atât de dureros că bisericile sunt goale la slujbele din Săptămâna Patimilor. În alte țări ortodoxe bisericile sunt arhipline la aceste slujbe. În alte locuri bisericile și catedralele fiind neîncăpătoare, slujesc afară, închizându-se chiar străzile.
De aceea vă îndemn cu toată dragostea părintească, MERGEȚI LA SFINTELE SLUJBE DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR ȘI MAI ALES LA SLUJBA DIN NOAPTEA ÎNVIERII DOMNULUI. NU VENIȚI DOAR SPRE DIMINEAȚĂ CA SĂ VĂ STROPEASCĂ PREOTUL CU AGHEASMĂ COȘUL CU BUCATELE PREGĂTITE.
Majoritatea familiilor primesc în ospeție persoane dragi în aceste zile de sărbătoare. Vin copiii acasă la părinți, lucru foarte frumos și recomandabil, dar și mai frumos ar fi dacă cu toții împreună: bunei, părinți copii, nepoți rude și apropiați, vom merge la slujba Sfintei Învierii, să arătăm că Ortodoxia este o forță duhovnicească.
Cu dragoste creștinească și grijă părintească
† PETRU
Episcop de Ungheni și Nisporeni