Cât de mult ne iubeşte Domnul noi nu putem pricepe. Vedem crucea, ştim că a fost răstignit pentru noi şi că a murit în chinuri şi, cu toate acestea, prin sine însuşi sufletul nu poate înţelege această iubire; ea nu este cunoscută decât prin Duhul Sfânt.
Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului, ar alerga grămadă spre Hristos, şi El i-ar încălzi pe toți cu harul Lui. Milostivirea Lui e negrăită. Din iubirea lui Dumnezeu sufletul uită pământul.
Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său: „Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”. Domnul îi cheamă la El pe toți prin glasul Evangheliei, şi glasul Lui răsună în lumea întreagă:
„Veniţi la Mine toți cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Veniţi şi beți apa cea vie. Veniţi şi învățați că Eu vă iubesc. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş chema. Nu pot suferi să se piardă nici măcar una dintre oile Mele. Chiar şi pentru una singură Păstorul se duce în munţi să o caute.”
Sfântul Siluan Atonitul