Cu toţii cunoaştem faptul că, în lumea aceasta în care ne-am născut şi în care trăim, există două forţe, cea a binelui şi cea a răului. Binele este văzut şi descoperit în multe forme şi moduri, dar originea lui este una singură: Dumnezeu. Răul este şi el cunoscut sub multe forme şi moduri, iar originea lui este însuşi Satana sau Diavolul. Între cele două forţe, ale binelui şi ale răului, a existat cândva o bătălie decisivă, care a culminat cu alungarea răului din cer. Această luptă a fost dusă de Sfântul Arhanghel Mihail şi îngerii cei buni care au luptat cu îngerii cei răi şi i-au alungat. Şi pentru că acea bătălie a fost decisivă, odată cu crearea omului şi a lumii acesteia văzute s-a mai iscat un teren de luptă. Noul teren de luptă va fi, de data aceasta, inima omului. Pentru că inima omului a fost creată liberă, ea având să încline în ce direcţie va voi; atât forţele binelui, cât şi forţele răului vor dori să învingă.
Diavolul, până la venirea lui Hristos era brutal, poseda oamenii şi aducea multe boli sau chiar tulburări de tot felul. După venirea lui Hristos i s-a luat puterea şi va găsi alte modalităti prin care să se vâre în creaţia lui Dumnezeu să tulbure, să stăpânească şi chiar să ucidă.
Sfinţii Părinţi ne spun că diavolul se preface în orice formă vrea el, chiar şi în înger de lumină. Poate să ia chipul lui Hristos sau al Maicii Domnului sau al unui sfânt, însă omul, când îl vede, crede că este înger sau sfânt sau Hristos şi, ca să nu se înşele, apelează la simţul cel duhovnicesc: Ia să vedem, ce-mi transmite prezenţa lui? Îmi transmite o stare de pace, de bucurie sau îmi transmite o stare de nelinişte şi de frică şi de stres prezenţa lui? Iar Hristos, sfinţii şi îngerii nu transmit nimănui stres.
Când vine diavolul şi se prezintă sub o anumită formă, în preajma lui nu ai bucurie, ci cel mai mare stres, o mare frică şi îţi dai seama că, de fapt, e diavolul. Alţi Sfinţi Părinţi mai spun că arătările dumnezeieşti sunt însoţite de o stare de pace care urmează şi de o mireasmă care rămâne în urmă.
În lumea de astăzi vedem cele două forţe, forţa binelui şi forţa răului, care doresc să cucerească un teren ce se numeşte inima omului. Terenul acesta nu poate fi cucerit fără luptă. Însă acum această luptă se duce cu alte presiuni, de data aceasta la un nivel foarte ridicat şi care presează asupra psihicului omului.
Părintele Ioan Dumitriu
Sursa: Cuvânt Ortodox