A trecut oboseala nevoințelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămână evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. După cum, când posteați, vă spuneam că se poate să nu postești, deși postești, tot astfel și acum vă spun că se poate să postești, deși nu postești. Cum poate să nu postească cel care postește? Iată: când cineva se oprește de la mâncări, dar nu se oprește de la păcate. Cum poate să postească cel care nu postește? Iată: când se bucură de mâncare, dar nu gustă din păcat.
Poate să se îmbete și cel care nu bea vin și poate să fie cumpătat și cel care bea vin, căci oare nu ne învață Apostolul: „Nu vă îmbătați cu vin, în care este desfrânarea, ci umpleți-vă de Duhul” (Efeseni 5, 18). Aceasta este beția cea bună. Umple mintea până sus cu Duhul, ca pe un pahar, că diavolul să nu mai poată turna nimic în el!
Paharul nostru de buna beție să fie potirul cel duhovnicesc, potirul neîntinat al sângelui Celui Înviat, care nu îmbată, nici nu moleșește, ci ne întărește întru cumpătare. De această beție să ne îmbătam, iar de la cealaltă să ne abținem, ca să nu pângărim acest mare praznic, al pământului și al cerului deopotrivă. Căci bucurie mare este astăzi și pe pământ, și în cer. Dacă, atunci când se întoarce un singur păcătos, este bucurie pe pământ și în cer [Luca 15, 7], cu cat mai mare bucurie va fi în cer când întreaga lume este smulsă din mâinile diavolului? Acum saltă de bucurie îngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii și serafimii prăznuiesc împreună cu noi Învierea cea de a treia zi. Să prăznuim sărbătoarea aceasta atât de mare și de luminată, a Învierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci și cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat, și a înviat și lumea dimpreună cu El, și legăturile morții s-au rupt prin Înviere.
Ai văzut iubirea de oameni a Stăpânului? Ai văzut măreția purtării Lui de grijă? Să nu fim așadar nerecunoscători față de un astfel de binefăcător, nici să nu ne lenevim că a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decât înainte, să avem mare grija de suflet, ca nu cumva, îngrășându-ne trupul, să rămână sufletul mai neputincios, sau nu cumva, îngrijindu-ne de rob, să neglijăm stăpânul! Căci care este folosul dacă, sub pretextul sărbătorii, mănânci peste trebuință și depășești în toate măsura? Acest lucru și trupul îl pângărește, și puterea sufletului o micșorează. Să păzim deci măsura și trebuința, împlinind cu sufletul și cu trupul cele cuvenite.
Vă opresc eu oare de la a vă desfăta de hrană și de odihnă? Nicidecum. Vă îndemn însă ca, împlinindu-vă cele de trebuință, să nu depășiți măsura în desfătări, încât sănătatea sufletelor voastre să nu cunoască vătămare.
În adevăr, unul care depășește hotarele trebuinței, nici de plăcere nu se bucură, căci pățește boli și alte necazuri. Eu însă nu mă îndoiesc că veți da urmare acestor îndemnuri, pentru că știu ascultarea voastră…
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur