- Episcopia Ungheni - https://episcopia-ungheni.md -

Oare ştiu creştinii semnificaţia şi importanţa sărbătorii Naşterea Domnului? Da sau nu?

Iubiți credincioși,

Chiar dacă am trecut de slăvita Sărbătoare a Nașterii Domnului, totuși ar trebui să facem o analiză duhovnicească și să vedem dacă am prăznuit așa cum se cuvină această Sfântă Sărbătoare. Căci Nașterea Domnului ne dă prilejul să învățăm multe lucruri folositoare pentru mântuirea sufletului.

Oare noi cunoaștem ce sărbătoare importantă este Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos? Prin această Sfântă Sărbătoare trebuie să înțelegem că Mântuitorul a venit din palatele cerești pe pământ, luând firea omenească, ca să ne izbăvească de tirania diavolului. Iar pentru acest măreț gest, plin de milă dumnezeiască, suntem îndemnați ca să-i cântăm împreună cu îngerii, cu păstorii, cu magii și cu întreaga ființă omenească, imnuri de laudă și de slavă.

Dar oare creștinii noștri fac așa în această sfântă zi? Cu ce se ocupă creștinul nostru în această Sărbătoare? Cum îl laudă el pe Hristos Cel Născut? În loc să fie lăudat Domnul, creștinul nostru își petrece timpul prin restaurante, cluburi, baruri, vacanțe de lux, petreceri și chefuri.

De ce trebuie să-L lăudăm pe Domnul? Deoarece, prin Nașterea Sa, Hristos aduce bucuria mântuirii și eliberarea omenirii de sub robia păcatului. Și, odată cu Nașterea Sa, încep a se schimba toate în lume. El născându-se ne-a arătat calea adevăratei fericiri. Ne-a adus învățătura cea adevărată ce ne luminează mintea și ne îndreaptă spre veșnica Împărăție Cerească și prin care ne arată cum trebuie să trăim și să ne mântuim.

În toată lumea Nașterea Domnului  este sărbătorită cu multă bucurie. Dar oare ce fel de bucurie simte lumea? Oare simte bucuria venirii în lume a lui Iisus sau simte mai degrabă bucuria ce i-o pricinuiește odihna trupească, mâncărurile și băuturile alese, întâlnirea cu rudele și prietenii?

Cu părere de rău, o mare parte dintre creștini, nu petrec cuviincios aceste sfinte zile. Oare câți îl așteaptă cu adevărat pe Hristos? Oare câți vor să-L primească pe Hristos cu o inimă caldă de rugăciune și plină de recunoștință, cu o minte trează și cu-n suflet iubitor și iertător?

Câți Irozi nu-L batjocuresc și astăzi pe Hristos prin înjurături de la petrecerile lor? Câți vrăjmași nu se ridică împotriva unui suflet de creștin, care tocmai s-a născut și vrea să se hrănească din laptele credinței adevărate, căutând să-L omoare sau să-l distrungă în felurite chipuri, prin viclenii și răutăți sufletești și trupești. Prin mass-media suntem inundaţi cu o mulţimea de ştiri înspăimântătoare despre ce se întâmplă în aceste zile sfinte. Unii se bat, alţii se omoară.

Multe piedici se pun creștinilor pentru a nu-L urma pe Hristos. Căci diavolul fiind din firea lui viclean, caută pe orice cale, ca și blestematul de Irod, să ia sufletul pruncului, adică sufletul creștinului.

Dragii mei,

Pentru toate lucrurile și poftele se găsește loc în casa creștinului. Pentru mâncare, băuturi, cântece, dansuri, chiote, înjurături, filme și diferite emisiuni se găsește loc în inimă și le primește cu bucurie, dar pentru Hristos nu se găsește loc nici în casa, nici în inima și nici în viața noastră. Cu părere de rău, creștinismul nostru de azi, este un creștinism care ține mai mult la obiceiurile cele care încântă și creează doar plăcere trupească. Astfel, creștinii noștri se aseamănă doar cu niște sticle care au etichete frumoase, dar care sunt pline doar cu apă sau cu ceva murdar și stricat.

Așa sunt cei mai mulți creștini din zilele noastre, doar cu numele, însă inima, sufletul și viața le este plină de pofte spurcate și gânduri necurate. Pe de altă parte oamenii se vaită de greutăți și necazuri, de suferință și sărăcie, iar în fața morții tremură îngroziți. De ce oare? Cu siguranță, pentru că nu-l au pe Hristos ca Stăpân al vieții lor și ca Mângâitor.

Numai atunci vei avea bucurie adevărată și sfântă când vei zice: Eram rob al păcatului și al diavolului, dar venind Iisus, m-a izbăvit de suferință și chinuri. De acuma El este al meu, iar eu sunt al Lui.

Frate și soră creștină, dacă ai deplină încredere în aceste lucruri și trăiești viața ta după învățătura mântuitoare a Sfintei Evanghelii, înseamnă că ai înțeles rostul vieții tale și al venirii pe pământ, prin naștere, a Mântuitorului Hristos. Atunci și lucrurile tale vor fi pline de o bucurie curată, fără de păcat, iar El îți va dărui bucuria mântuirii, care te va umple de fericire în toate zilele vieții tale și nu vie mai simți greutățile și suferința cu care te vei întâlni. Căci El este „Răsăritul cel de Sus”, nu cel de jos, să tindem și noi spre cele de Sus, nu spre cele de jos. Să ascultăm Cuvântul Său cel mântuitor, căci numai acesta ne înalță, ne încălzește duhovnicește, ne curăță spiritual, ne sfințește și ne binecuvântează toate simțurile noastre. Numai așa gândurile noastre cele rele se îndepărtează de la noi, viața noastră cea stricată se îndreaptă și se încununează cu milă și, numai așa se înnoiesc tinerețile noastre duhovnicești.

Întrucât foarte mulţi sunt plecaţi peste hotare, trebuie să ştie că trăirea bucuriei sărbătorii este mai plină de semnificaţie când ne întoarcem să vizităm părinţii, să vizităm casa părintească, satul, poate chiar şi profesorii care ne-au călăuzit în viaţă.

Creștinii care se mulțumesc să facă doar câteva fapte bune și să vină doar din când în când la Sfânta Biserică și nu-i interesează prea mult mântuirea sufletului, se află în mare pericol duhovnicesc. Iar ca să nu pricinuim sufletului pericole și dureri duhovnicești, să ne străduim a împlini cu credință și dragoste tot ce auzim – învățături și sfaturi mântuitoare. Să ne străduim a merge doar pe calea pe care ne-a descoperit-o Hristos prin venirea sa pe pământ. Doar calea evanghelică și bisericească, este calea bătătorită, prin nevoință, de milioanele de sfinți, care au ajuns la limanul cel liniștit al mântuirii, în Împărăția cea Cerească. Doar acestea urmându-le și slăvindu-L pe Hristos „Cel Născut în ieslea Peșterii din Betleem”, vom avea o viață ferită de păcat, aici pe pământ, iar acolo, sus în cer, o viață veșnică, plină de bucurie și fericire nesfârșită.

Preasfințitul PETRU,

Episcop de Ungheni și Nisporeni