Cu mare durere în suflet am auzit de trecerea la cele veșice a pururea pomenitei Schiegumenei Gheorghia (Plăcintă), Stareța mănăstirii Vărzărești. Este o perdere foarte mare pentru tot monahizmul din țara noastră, mai ales pentru voi cei care ați fost păstoriți la limanul măntuirii de ea dar și pentru mine ca Ierarh. Amintirea ei va rămîne vie, pururea în inimile noastre, a fost un monah adeărat, rod al unei familii foarte credincioase care și-a închinat viața cu totul lui Dumnezeu, despre calitățile cu care a fost înzestrată maica: blîndețea, răbdarea, buna chivernisirea și multe altele, putem vorbi la nesfîșit dar felul cum și-a încheiat viața ne-a copleșit. Nu în zădar ne spune Apostolul Pavel în Epistola către Evrei: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” Preacuvioasa maică a împlinit acest îndemn, a dat dovadă de o bărbăție nemaipomenită, a înfruntat durerile și cinurile amarnice dar nu a dat pe față ci pe toți îi întîlnea șii petrecea cu zîmbetul pe buze, a devenit un exemplu viu pentru întrega obște și nu numai. Și-a dorit mult întîlnirea cu mirele Hristos și astăzi Dumnezeu i-a împlinit dorința arzătoare.
Nouă nu ne rămîne decît să ne rugăm sîrguincios Maicii Domnului să umple golul din sufletele noatre iar pe Preacuvioasa Schiegumenia Gheorghia s-ă o conducă spre tronul ceresc pentru a sălășlui în veci cu cetele sfinților.
Nu în zădar maica s-a stins din viață în ziua prăznuirii Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Mănăstiria Vărzărești, deci nădăjduim că Maica Domnului v-a purta grijă de sufletul ei.
Veșnică ei pomenire și Dumnezeu să o odihnească.
+PETRU,
Episcop de Ungheni și Nisporeni