A doua căsătorie a preoților – încălcare fățișă a Canoanelor Bisericii Ortodoxe și sminteală de neiertat făcută chiar de cei ce sunt slujitorii-Cuvântului și „împlinitorii” poruncilor Lui!

Zilele trecute am aflat cu stupoare despre decizia Patriarhiei Ecumenice de a permite a 2-a căsătorie a preoților. Preluând știrea de pe http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/23626-apofasi-tou-oikoumenikou-patriarxeiou-gia-deutero-gamo-iereon, Agenția de știri Basilica menționează că Patriarhia Constantinopolului ia în considerare permisiunea acordată preoților de a se căsători a 2-a oară, doar în caz de văduvie și de divorț intentat de soție.  

Oricum n-ar fi, chiar din start, această hotărâre încalcă flagrant:  

  • în primul rând și, dumnezeiasca Scriptură, care este Cuvântul lui Dumnezeu, și care trebuie trăit mai ales de cel care este ,,omul lui Dumnezeu” adică preotul;  
  • Canoanele Bisericii Ortodoxe;  
  • dar și practicarea de milenii a Sfintei Tradiții, care, după cum bine știm, reprezintă învățătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii și din care o parte s-a fixat în scris mai târziu. De unde știm aceasta? Din cuvintele Sf. Ap. și Ev. Ioan, în care aflăm că: „sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris” Ioan 21:25. 

Potrivit cuvintelor Sf. Ap. Petru, care referindu-se la toți cei botezați, spune: „iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată” (I Petru 2:9), ne dăm seama despre viața morală ireproșabilă pe care trebuie s-o aibă tot cel care se îmbracă cu haina luminoasă de la Cel care Se „îmbracă cu lumina ca și cu o haină” (cf. Psalmul 103:2).  

Când vorbim despre preot, trebuie să avem în vedere că el este cel ales de Dumnezeu pentru a mijloci pentru păcătoși și a propovădui numele lui Dumnezeu înaintea oamenilor. El este sfeșnicul purtător de Lumină. Viața lui trebuie să strălucească înaintea oamenilor, ca văzând-o să-L slăvească pe Dumnezeu cel din ceruri (cf. Matei 5:16). Slujirea lui este mai înaltă și mai înfricoșătoare chiar și decât a îngerilor, pentru că el junghie pe Sf. Altar pe Mielul lui Dumnezeu, pe Hristos-Domnul, Care zi de zi Se jertfește pentru noi și pentru a noastră mântuire! (cf. Matei 26:26-28; Marcu 14:22-24 I Corinteni 11:24-25). Preoția începe în cer și se prelungește pe pământ în persoane alese, căci zice Mântuitorul: „Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16). De aceea, când știm despre această chemare sfântă pe care Însuși Hristos o face, cum am putea să încălcăm chiar noi înșine pe față cuvintele Mântuitorului? 

 Căsătoria este uniunea sfântă dintre un bărbat și o femeie, care își asumă liber și responsabil calea mântuirii prin dragoste, ajutor reciproc și naștere de prunci. Dacă alegi acest mod de viață, adică Taina Nunții, soțul pentru soție sau soția pentru soț este darul lui Dumnezeu, pe care El îl oferă ca soții să biruiască patimile, să dea naștere la prunci și să se înduhovnicească reciproc. Taina Nunții este unică și irepetabilă, o spune Mântuitorul prin gurile Sf. Ap. și Ev. Matei (19:6) și Sf. Ev. Marcu (10:9), zicând că „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”; o spune și Sf. Ap. Pavel în Epistola către Romani 7:2-3: „căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este libera față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat” dar cuvintele Sf. Apostol sunt valabile și pentru bărbat! Căsătorindu-se a 2-a oară, preotul încalcă într-un mod de neiertat aceste cuvinte scripturistice, pentru că el, în primul rând, trebuie să se arate împlinitor al acestor cuvinte și transpunerea în fapte a acestor cuvinte trebuie să-i îmbogățească viața duhovnicească și să fie ca exemplu întregii comunități pe care o păstorește, dar și întregii lumi. 

În sfaturile pe care le dă ucenicului său, Sf. Pavel spune că preotul trebuie să fie „bărbat al unei singure femei” (I Timotei 3:2) și trebuie să-și chivernisească cu toată priceperea casa sa, „căci dacă nu știe cineva să-și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei 3:4). Cum se poate arăta preotul bărbat al unei singure femei, dacă se recăsătorește a 2-a oară? Ce grijă poate manifesta el față de Biserica lui Dumnezeu, dacă nu-și poate rândui propria familie, căutând să se complacă în plăcerile trupești josnice și să se facă un trup cu desfrânata (cf. I Corinteni 6:16)? Ce exemplu de moralitate dă el dacă el însuși se face călcător al cuvintelor lui Dumnezeu? Cum va propovădui el mireanului să păstreze familia, indiferent de câte greutăți n-ar întâmpina, dacă el însuși nu o păstrează? Ce credibilitate vor avea cuvintele lui, dacă el, neîmplinindu-le, nu le crede! 

Apoi, vorbind și de Canoanele Bisericii Ortodoxe, putem vedea gravitatea de nedescris și încălcarea vizibilă a normelor canonice de către preotul care se căsătorește a 2-a oară. Astfel, canonul 18 Apostolic spune că clericii trebuie să se căsătorească cu fecioare:  

„Cel ce a luat în căsătorie văduvă, sau lepădată (alungată) sau desfrânată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă (actriţă) nu poale să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti)”.  

Iar canonul 17 Apostolic spune că cel care după botez se leagă cu 2 căsătorii sau a luat concubină, nu poate să ocupe vreun loc în catalogul clerical:  

„Cel care s-a legat cu două căsătorii după botez, sau care a luat concubină (țiitoare), nu poate să fie episcop, sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice din rândul clerului (din catalogul stării preoțești)”. 

Precum și canonul 3 Trulan, care spune foarte clar că cei căsătoriți de 2 ori nu pot fi clerici:  

„Cei ce se numără în cler şi cei care împărtăşesc altora cele dumnezeieşti să se arate curaţi şi slujitori neprihăniţi şi vrednici de jertfa cea duhovnicească a marelui Dumnezeu, Carele este şi Jertfă, şi Arhiereu, şi să curăţească cele necurate (prihănite) care îi apasă pe aceştia din nunţi nelegiuite… socotim (hotărâm) aşadar împreună că cei ce s-au încurcat cu două căsătorii şi care până la cincisprezece ale trecutei luni ianuarie din al patrulea indiction trecut al anului 6199 (an 691) au fost robiţi păcatului şi nu au vrut a se curăţi de acesta să fie supuşi caterisirii canonice”.  

La acestea, mai adăugăm canonul 8 de la Sinodul al 2-lea de la Neocezareea (315), care ne arată măreția preoției, și care nu are seamăn cu nimic de pe acest pământ, căci numai în preoție, dacă consoarta lui este acuzată de desfrânare, preotul trebuie să o alunge:  

„De se va vădi în public că soţia cuiva care este laic a comis adulter, unul ca acela nu poate veni în slujba preoţească. Iar dacă dânsa va comite adulter după hirotonie, el este dator să o demită; iar de va vieţui cu dânsa, nu poate ţine slujba ce i s-a încredinţat”.  

Din momentul în care au fost formulate și puse în practică de-a lungul veacurilor în Biserica Ortodoxă, Canoanele Bisericii Ortodoxe au condus Biserica pe calea cea dreaptă! Reperele morale ce se conțin în aceste norme canonice au arătat care sunt adevăratele valori netrecătoare; care, odată păzite, țin Biserica și pe credincioșii ei sub înrâurirea Sfântului Duh.  

În cele din urmă, punând în aceeași balanță Sfânta Tradiție și această hotărâre a Patriarhiei Ecumenice ne dăm seama cât este de periculoasă această hotărâre și pe ce drum greșit îndeamnă. De ce? Pentru că numai simplul fapt de a trece cu vederea cuvintele dumnezeiești, a ignora canoanele Bisericii și a oferi o libertate străină de duhul Bisericii, poate oferi prilejuri nenumărate de sminteli, nu numai într-o țară majoritar musulmană, în care se află scaunul Patriarhiei Ecumenice, dar și în celelalte Patriarhii surori, sau, de ce nu, și în romano-catolicism, care vor considera ciudată această hotărâre, ei care, ca să poată fi hirotoniți trebuie să fie celibatari, iar noi, ortodocșii, iată, prin această hotârăre – cu dreptul de a avea și a 2-a soție! 

De ce credem că este greșită decizia Patriarhiei privitoare la recăsătorirea preoților? Pentru că, potrivit Sfintei Tradiții, deci, după cum spuneam mai sus, învățăturii dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii și din care o parte s-a fixat în scris mai târziu, este un lucru urât a vedea cum preotul, care trebuie să facă ceea-ce-trebuie, însuși trece cu vederea cuvintele inspirate de Dumnezeu, și mânat de secularismul acestui secol, caută comodități de orice fel, neavând nimic duhovnicesc în el! Este un drum fără de întoarcere, pentru că el însuși, care trebuie să fie făclia călăuzitoare către Soarele Dreptății (cf. Maleahi 3:20), nu reușește să vadă sensul duhovnicesc al cuvintelor scripturistice și al Canoanelor, ci, uitându-se la literă, caută să dea interpretări greșite și să meargă pe drumul cel larg al vieții, care duce la pierzare (Matei 7:13)!