După cum ne vom purtam cu aproapele, așa se va purta Dumnezeu cu noi sau de ce nu trebuie să fim vicleni în acțiunile noastre

Fiecare dintre noi, în diferite clipe ale vieții, am avut de înfruntat niște momente dificile. Puțini însă recunoştem sau conșteintizăm că ceea ce ni s-a întâmplat sau avem de suferit, e din cauza unor lucruri necugetate pe care le-am înfăptuit noi înșine, cu bună știință și în chip viclean.

Cu siguranță că am auzit măcar odată această zicală populară, cu substrat scripturistic: „Cine face, lui își face”. Sau un proverb popular, care de asemenea ne descoperă ceva important și interesant, zicând: „Cum îți așterni, așa vei dormi”. De obicei, acest proverb îl spun părinții copiilor săi, mai ales când aceștea au a pleca de la casa părintească, în lumea largă. Iar părinții le dau îndemn, care include și o avertizare: „Cum îți așterni, așa vei dormi”. Adică, așa cum am menționat mai sus, noi înșine și faptele noastre, suntem sau putem fi cauza a multor încercări, dureri, tristeți și greutăți din viața noastră. Dar ca să înțelegem mai bine sensul acestei idei duhovnicești, vom povesti o întâmplare, care are un bogat înțeles duhovnicesc.

Se spune că cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun, (ceea ce se întâmplă cam rar). Într-o zi, l-a chemat la el pe un țăran cam oropsit de greutățile materiale, zicându-i: Uite, omule, fiindcă familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îți dau de munca și te plătesc foarte bine. Vreau să-mi construiești o casă la marginea pădurii.

Țăranul bucuros de această neașteptată propunere, se întocmi pe loc și chiar în acea zi se și apucase de lucru. Boierul îi dăduse bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însa țăranul a căzut pradă unui gând viclean. Se gândi-se să cumpere materiale din cele mai ieftine, care erau de o calitate mai proastă, ca în acest fel să-i mai rămână și lui ceva bani, că oricum boierul nu avea să controleze calitatea materialelor. (O! și pe câți meșteri îi cam caracterizează această faptă necugetată.)

La timpul stabilit, țăranul gătise casa, care pe dinafară arăta impecabil. A chemat boierul să-i prezinte lucrarea măiestroasă. Boierul a venit, s-a bucurat de cele văzute și plin de bunătate cum era, îi zice țăranului: fiind că  tu și familia ta locuiți  de multă vreme într-o cocioaba mică, m-am gândit să-ți dăruiesc ție această casă. Dar nu ți-am zis de la început, pentru ca bucuria ta să fie acum mai mare.

Dar pe cât trebuia să se bucure sărmanul țăran pentru generosul dar, neașteptat, tot pe atât, dacă nu și mai mult, s-a întristat, conșteintizând greșeala ce-o făcuse, întrucât a construit casa în care avea să locuiască, din pateriale de proastă calitate. A vrut să-l înșele pe altul și, de fapt, singur s-a înșelat.

Iată de ce spuneam că noi înșine lucrăm, poate și cu neștiință, la insuccesele și greutățile vieții noastre. De aceea se cuvine să avem sinceritate și corectitudine în tot ce înfăptuim. Sau cum spunea mereu un părinte antonit pelerinilor ce veneau la el: „După cum ne vom purtam noi cu aproapele, așa se va purta Dumnezeu cu noi”.

Să ne străduim așadar, ca faptele noastre să nu fie însoțite de gândul cel viclean și înșelător, ci de credință și sinceritate sufletească, întrucât din faptele noastre cele bune Dumnezeu ne construiește acolo sus în ceruri locașul cel veșnic pentru sufletul nostru.

Prot. Ștefan RÎMBU