Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,
Omul cu adevărat creştin a fost preocupat permanent de viaţa sa după moarte. De fapt, una din caracteristicile omului credincios trebuie să fie preocuparea de viaţa viitoare. Însă cu părere de rău, se observă că prea puţini mai au astăzi această preocupare şi nelinişte, ce va fi cu el după trecerea din viaţa aceasta. Majoritatea se îngrijesc doar de traiul acesta pământesc. Chiar dacă vin şi la biserică, chiar dacă se roagă şi acasă, chiar dacă fac o jertfă, o milostenie, chiar dacă postesc, de cele mai multe ori le fac pe toate acestea cu gândul, dorinţa şi nădejdea că vor avea un beneficiu material, care să le aducă o bucurie şi satisfacţie pământească. Prea puţini se angajează să împlinească poruncile evanghelice şi să facă fapte mântuitoare doar de dragul şi dorul Împărăţiei Cerurilor. Prea puţini creştini îşi mai pun întrebarea ca tânărul din evanghelie: „Ce să fac ca să moştenesc Împărăţia Cerurilor” (Mat. 19, 16). Dar această atitudine şi neglijenţă a noastră este, aşa cum spune Cuviosul Paisie Aghioritul: „Una din cele mai eficiente şi viclene curse deavoleşti, prin care creştinul îşi pierde mântuirea”. Deoarece, dacă creştinul nu se mai gândeşte la rai, viaţă veşnică, Împărăţie Cerească, respectiv nu mai face nici fapte bune şi nu se mai îngrijeşte de mântuirea sufletului.
Din învăţătura bisericii cunoaştem că numai împlinind sfaturile și poruncile evanghelice vom primi ca răsplată Împărăția Cerească. De aceea și Hristos ne spune, ca o avertizare, făcându-ne să înțelegem că: „Nu tot cel ce spune Doamne Doamne va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mat. 7, 21). Dar care este voia lui Dumnezeu? Sfinţii Părinţi ne spun că cei care împlinesc poruncile lui Dumnezeu şi se feresc de păcate, gândindu-se la mântuirea sufletului, aceea şi împlinesc voia Lui. Dar oare noi aşa facem, ca să avem nădejde că vom moşteni Împărăţia Cerurilor? Oare ne mai îngrijim de suflet? Oare mai ştim că sufletul nostru e cea mai mare comoară pe care trebuie s-o păzim?
Dacă dorim să moştenim Împărăţia Cerurilor, de ce nu educăm copiii creştineşte? De ce le permitem să umble prin discoteci şi la distracţii păcătoase? Dar tu mamă şi tată, de ce umblaţi pe la diferite petreceri lumeşti sâmbătă seara şi înspre sfintele sărbători? Toată noaptea te distrezi, dansezi şi adoua zi nu mai poţi veni la slujbă, ca să-L slăveşti şi să-L lauzi pe Dumnezeu. Şi cum poţi crede că vei ajunge aşa în rai? Dar şi copii tăi cum crezi că vor moşteni Împărăţia Cerurilor, dacă ei se drogează, fumează, folosesc diferite narcotice, privesc filme ruşinoase, apoi curvesc şi fac alte urgii păcătoase, pierd timpul pe calculator şi pe telefon? De ce nu ne străduim să îndreptăm pe copii noştri pe o cale a adevărului şi a credinţei? De ce le oferim numai ceea ce este material şi trecător? De ce nu le dăm credinţă, că Sfântul Vasile cel Mare spune: „Cel mai mare dar pe care părinţii trebuie să-l dea copiilor este credinţa cea dreaptă”. Dar oare noi ca părinţi suntem pe calea cea dreaptă? Şi dacă noi, părinţii, nu mergem pe drumul care duce la Împărăţia Cerurilor, cum vrem ca copii să meargă într-acolo.
De multe ori învinuim preoţii şi biserica de diferite lucruri. Dar de ce nu răspundem chemării bisericii? De ce nu ascultăm glasul slujitorului? De ce nu venim, părinţii şi copiii, să ascultăm sfintele slujbe, sfintele evanghelii şi predicile, prin care ni se lămureşte cum trebuie să trăim creştineşte şi cum putem ajunge în Împărăţia cerurilor? Dacă vom sta în nepăsare, dacă vom neglija cele sfinte, dacă vom merge numai pe drumul cel larg al păcatului, nu vom deveni moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor.
Prin acest articol nu ne dorim să facem un studiu academic despre rai, Împărăția Cerurilor și viață veșnică, ci dorim să arătăm prin mărturii scripturistice, cine va intra în Împărăția Cerească, pentru a nu fi duși cumva în eruare de părerea noastră și-a altora, cu privire la subectul despre care discutăm. Deoarece se poate întâmpla, sub influiența duhului viclean și dintr-o supra apreciere a eu-lui nostru, să credem că Dumnezeu ne poate lua în Împărăția Cerurilor, doar pentru niște acțiuni bune.
Cu siguranță că mulți se gândesc și la întâmplarea cu tălharul de pe cruce, pe care Hristos la luat în rai doar pentru o mărturisere ce-o făcuse în agonia morții. Dar în această privință ne răspunde limpede fericitul Augustin spunând: „Domnul la luat pe tălhar în rai în ultima clipă, ca nimeni să nu deznădăjduiască în posibilitatea de a se mântui și a intra în rai. Dar nu ia luat pe toți tălharii din acea vreme, ci doar pe unul, ca să nu nădăjduim prea mult în mila lui Dumnezeu și să înţelegem că trebuie să ne ostenim pentru a dobândi raiul”.
Iubiți credincioși,
Mântuitorul Hristos, ca să-i facă pe cei ce-L ascultau, dar și pe noi deopotrivă, să înțelegem mai bine cine și cum vom moșteni Împărăția Cerurilor a vorbit în repetate rânduri despre aceasta prin diferite pilde evanghelice, cum ar fi de exemplu: pilda celor zece fecioare (Mat. 25, 1-13), bogatul și săracul Lazăr (Lc. 16, 19-31), nunta fiului de împărat (Mat. 22, 1-14), dar și alte pilde.
În pasajul evanghelic din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, premergătoare Postului Mare, ni se arată cine vor moșteni Împărăția Cerească: cei care au primit pe vreun străin, cei care au hrănit pe cel flămând, cei care au adăpat pe cel însetat, cei care au îmbrăcat pe cel gol, cei care au cerecetat pe cei întemnițați, cei care s-au îngrijit de cei bolnavi (Mat. 25, 34-36). Apoi ne mai spune Mântuitorul Hristos că, Împărăția Cerurilor o vor moșteni cei căraci cu duhul, cei prigoniți pentru dreptate (Mat. 5, 3-10). Astfel, înțelegem de ce Cuviosul Ioan Scărarul spunea: „Faptele bune făcute cu credință, sunt trepte ce ne urcă spre Împărăția Cerurilor”. De aceea și spunea un mare duhovnic contemporan: „Dacă pentru a te odihni într-o mică vacanță este nevoie să te îngrijești de a strânge niște bani și provizii, cu atât mai mult pentru odihna cea veșnică din Împărăția Cerurilor se cuvine să ne ostenim a face ceva”. Or, faptele de care ne vorbește evanghelia și spre care ne îndeamnă a le împlini, nu sunt altceva decât, așa cum spune Cuviosul Efrem Sirul: „Bagaje și provizii pentru viața cea veșnică”.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește astfel: „Ca să dobândim raiul, nu trebuie să facem doar fapte bune, ci trebuie deopotrivă să ne luptăm spre a birui păcatul”. Fără a judeca, o spunem doar ca o constatare dureroasă că, sunt foarte mulți și dintre creștini, făcând multe fapte bune, acte de caritate, mari milostenii și ctitorii de locașuri sfinte, dar nu renunță la viața lor pătimașă și plină de răutăți. De aceea Sfântul Apostol Pavel ne previne spunându-ne: „Nu știți oare că nedrepții, desfrânații, închinătorii la idoli, adulterii, malahienii, sodomiții, furii, lacomii, bețivii, batjocoritorii, răpitorii, nu vor moșteni Împărăția Cerurilor” (I Cor. 6, 9-10). Iar ca să nu deznădăjduim, chiar dacă unii sunt biruiți de aceste patimi, mai este o cale pe care putem ajunge sigur în Împărăția Cerurilor. Această cale se numește pocăința, prin care ni se șterge orice păcat și avem posibilitate, la fel ca și drepții, prin mila și dragostea nemărginită a Cererscului Tată să moștenim Raiul. De fapt, dacă ne aducem aminte și Sfântul Ioan Botezătorul, și Mântuitorul Hristos, dar și majoritatea sfinților în misiunea lor predicatorială și didactică au început cu cuvintele: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Mat. 4, 17; Mc, 1, 15). Cu alte cuvinte: Pocăiți-vă, adică schimbați-vă veața ca să-I fie plăcută lui Dumnezeu, că doar așa vă veți apropia de Împărăția Cerurilor și o veți moșteni. Pocăinţa este necesară pentru toţi care doresc să ajungă în rai, căci prin pocăinţă adevărată şi sinceră ne curăţim de toată răutatea păcatului. Iar Hristos ne previne: „Nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor”.
Iubiții mei fi duhovnicești,
Sfinţii Părinţi ne spun că: „Împlinind poruncile evanghelice cu credință, ascultând de glasul Domnului cu dragoste și lucrând faptele cele bune și creștinești cu nădejdea mântuirii veșnice, Dumnezeu ne scrie numele nostru în Cartea Vieții”. Iar în ziua înfricoșătoarei judecăți, dacă numele nostru va fi găsit scris în Cartea Vieții, vom primi răsplata vieții veștinice şi vom moşteni Împărăția Cerurilor. Iar de nu va fi așa, Sfântul Ioan Teologul ne atenționează, zicându-ne: „cine nu a fost găsit scris în cartea vieții veșnice, va fi aruncat în ezerul cel de foc” (Apoc. 20, 15), adică va fi aruncat în muncile iadului, perzând pentru vecie moștenirea raiului.
Întrucât „viaţa aceasta este umbră şi vis” şi este o călătorie grabnică spre viaţa veşnică, să ne străduim cu toată cucernicia şi dragostea creştinească să ascultăm de glasul evangheliei, să împlinim sfaturile mântuitoare şi să lucrăm faptele credinţei. Să nu rătăcim de la calea adevărului, să nu ne pierdem sufletul prin diferite distracţii şi plăceri trupeşti. Să alergăm la sfintele slujbe şi biserici, căci sfintele slujbe şi bisericile preînchipuiesc Împărăţia Cerurilor. Să împlinim sfaturile care ni le dă slujitorul bisericii. Că numai aşa avem nădejde în mila lui Dumnezeu că în Ziua Înfricoşătoarei Judecăţi vom avea bucuria să auzim cuvintele Mântuitorului: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mat. 25, 34).
Preasfinţitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni