- Episcopia Ungheni - http://episcopia-ungheni.md -

Câteva gânduri, în amintirea Preasfințitul Dorimedont, celui care a fost o jertfă pe altarul iubirii și al credinței

31 decembrie 2006, o zi ca multe altele, pentru majoritatea oamenilor din țara noastră sau, cel mult, o zi în care se făceau de către unii, ca de obicei, ultimele pregătiri pentru seara revelionului. Dar pentru o parte impunătoare de oameni din țara noastră, și nu numai, ziua de 31 decembrie 2006, avea să  însemne altceva. A fost ziua când, printr-o rânduială numai de Dumnezeu știută, a plecat dintre noi, spre locașurile veșnicii Împărății, vrednicul de pomenire și neobositul înfăptuitor a lucrurilor bune și frumoase, Preasfințitul DORIMEDONT (Cecan), Episcopul de Edineț și Briceni.Această veste de tristă amintire a fost dureroasă mai cu seamă pentru cei careînvățaseră sau mai învățau în acel timp, la Seminarul Teologic – Liceal de la Zăbriceni, Seminarul Teologic – Liceal de la Edineț sau Seminarul Teologic de la Noul-Neamț.

Astăzi se împlinesc 13 ani de când, așa cum au spus și mai spun mulți, Biserica Ortodoxă din Moldova a pierdut din temelia ei o piatră prețioasă și, pe un mare și vrednic ierarh al ei. Întotdeauna, dar mai ales la ziua pomenirii Sale, e un bun prilej să trecem în revistă, ca o amintire necesară, toate faptele minunate și uimitoare săvârșite pentru biserică și credincioșii din țara noastră, de către Preasfințitul DOROMEDONT. Dar vrând să faci acest lucru, nu știi ce să menționezi mai întâi: revigorarea vieții monahale întreprinsă de el în unele așezăminte monastice, înființarea instituțiilor teologice, milostenia sa prin diferite acte caritative, editarea publicațiilor ortodoxe, râvna față de sfintele slujbe, dragostea față de cei ce se aflau pe drumuri rătăcitoare și pentru care se ostenea să-i îndrepte și să-i aducă în albia bisericii, sau blândețea, dragostea și iertarea ce erau vii și prezente permanent în viața Preasfinției Sale. Acestea menționate aici ar putea fi doar câteva capitole din care se desprind nenumărate acțiuni și fapte concrete pe care Preasfințitul DORIMEDONT, le-a înfăptuit din dragoste față de Dumnezeu și din dorința sfântă de al face pe om un adevărat Om,Monah, Preot sau Creștin adevărat în care să se poată sălășlui Duhul Sfânt, ca în cele din urmă să fie și mântuit. Te uimești câte și mai ales cum, a putut să facă atâtea lucruri minunate în doar 8 ani de stăreție la mănăstirea Noul-Neamț și în 8 ani de arhierie în Episcopia de Edineț și Briceni.

Cred că astăzi la 13 ani de când, dacă e să ne exprimăm în cuvintele Sfântul Ioan Gură de Aur, ,Preasfințitul DORIMEDONT „s-a născut spre cele veșnice”, e un prilej în plus, să medităm asupra unui fapt important, mai ales noi cei care, fie am fost hirotoniți de el, fie am fost călugăriți de el, fie am învățat in instituțiile înființate de el, fie că ne-a predat ceva, fie că ne-a ajutat cu ceva, fie că ne-a mângâiat duhovnicește, fie că ne-a binecuvântat pe un drum în viață sau ne-a îndemnat să înfăptuim o oarecare lucrare. Desigur că mulți dintre noi se bucură că l-au cunoscut pe vrednicul Episcop DORIMEDONT, dar să ne întrebăm cu seriozitate: oare se bucură și el de noi? Unii zic: pe mine m-a hirotonit, pe mine m-a călugărit, pe mine m-a botezat, pe mine m-a cununat.Alții zic: pe noi ne-a învățat. Dar oare va avea și el bucuria să zică înaintea lui Dumnezeu fie acum sau la Judecata de Apoi:pe aceștia Doamne i-am hirotonit, pe aceștia i-am călugărit, iar pe ceilalți i-am învățat și ajutat?

S-ar putea de scris volume întregi despre tot ce a făcut Preasfințitul DORIMEDONT, dar nu aceasta este important, pentru că acestea nu ar îmbogăți cu ceva imaginea sa, deoarece, fie unii recunosc, fie altora le este greu sau alții și mai rău, nu vor să recunoască, el singur prin minunatele sale fapte și-a ,,lustruit” imaginea și personalitatea, care nu trebuie doar lăudată, ci mai ales urmată. Nu volumele de cărți care s-ar scrie, nu vorbărie multă despre el și nici poeziile dedicate lui, ar fi ceea ce trebui ca atare să facem noi în amintirea lui. Acestea chiar dacă le-am face și din dragoste, sunt prea puțin și aproape nesemnificativ din ceea ce ar trebui să facem față de PreasfințitulDORIMEDONT.Cred că cel-ar bucura mai mult pe El ar fi dacă noi cei care l-am cunoscut am împlini cu toată dragoste învățăturile și sfaturile ce le-am primit de la el. De aceea voi cita doar câteva din cuvintele sale care le-a spus fie în predică sau cu alte ocazii.

,,Ortodoxia este foarte frumoasă dacă e trăită fără extremități”.

,,Mai de folos este să trăiești frumos decât să vorbești frumos, dar dacă le faci pe ambele cu credință și dragoste e și mai folositor”.

,,Am deschis școlile teologice pentru a vă educa să deveniți adevărați creștini oriunde veți fi, fie la mănăstire, fie în lume.

,,Cântarea la strană să fie lină, curată, izvorând din frica și dragostea de Dumnezeu, și să nu abată pe cei care se roagă în biserică”.

,,Fetelor vă rog să fiți asemenea mironosițelor, să nu vă fie rușine să-L mărturisiți pe Hristos în orice împrejurare a vieții”.

,,Femeia poate face misiune creștină și după felul cum se îmbracă și cum se comportă pe stradă”.

,,Fetelor și băieților, cultivați în voi acum când aveți posibilitate și sunteți tineri, virtuțile creștine, ca mai apoi când veți ajunge în viață unde va rândui Dumnezeu, să iradiați în jurul vostru dragoste, bunătate, răbdare, cucernicie și alte lucruri bune prin care să fie întăriți și ajutați ceilalți oameni”.

Întrucât în cadrul centrului Eparhial al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, din cei care activăm unii am învățat la Seminarul Teologic-Liceal de la Zăbriceni; în corul Catedralei Episcopale din or. Ungheni cântă preotese care au învățat la Seminarul Teologic-Liceal de la Edineț, iar în cuprinsul Eparhiei noastre sunt mulți preoți ce au învățat la Seminarul Teologic de la Noul-Neamț, am socotit ca o datorie moral-spirituală și fiiască, să facem amintite aceste lucruri despre vrednicul de pomenire Episcopul DORIMEDONT, pentru a arăta în chip smerit și cu multă dragoste, că nu am uitat și nici nu vom uita vre-o dată de cel, care prin cuvântul și viața sa cuviincioasă, a lăsat o amprentă nu doar în memoria, ci și în viața fiecăruia dintre noi.

                                                                                                       

 Prot. Ștefan RÎMBU