Vai de cel ce umblă pe două căi, adică pe calea răutăţilor şi a bunătăţilor

Cum nu ne ruşinăm înaintea cerului şi a pământului, ci ne întoarcem la cele dinapoi şi nici măcar de noi înşine nu ne ruşinăm, ca să nu ne fie viaţa mincinoasă? Adică, pe dinafară ne arătăm sfinţi, dar pe dinăuntru suntem plini de necurăţie. Până când şchiopătăm cu amândouă picioarele, până când nu stăm la o cale? Căci se zice: vai de cel ce umblă pe două căi, adică pe calea răutăţilor şi a bunătăţilor, că aceste două căi nu au prietenie între ele şi nicio slugă înţeleaptă nu doreşte să slujească uneori stăpânului, iar alteori vrăjmaşului stăpânului. Drept aceea, cu totul să ne alcătuim cu Dumnezeu, preaiubiţii mei fii.

Precum un stăpân cumplit îi asupreşte pe robi după răutatea sa şi porunceşte unuia şi merge, şi altuia şi vine, tot aşa se poartă şi păcatul cu cel robit de el. Şi porunceşte să grăiască lucruri de ocară şi le zice, şi-i zice să facă fapte necuvioase şi le face. Şi acela ajunge asemenea lui Cain, gemând şi tremurând totdeauna. Dacă umblă pe mare, îi este frică să nu se înece. Dacă trece prin pustie se înspăimântează de tâlhari să nu-l prindă. Când tună, se îngrozeşte că pentru el s-a făcut tunetul. Când fulgeră îi este frică să nu-l ardă. Când se uită, nu vede şi ascultă dar nu aude, pentru că simţurile îi sunt cu totul smintite de păcat. Însă cel ce are fapte bune este liber de păcat, de pofte şi de orice patimă. Aceasta este viaţa fericită pe care trebuie să o dobândim cu mila lui Dumnezeu, dar să ne sârguim să o câştigăm şi să vieţuim în ea.

Fraţii mei, fiecare, ca un ostaş al lui Hristos să poarte război pentru a fi încununat cu lauri, nu pentru a fi osândit. Iar dacă ai fost rănit, frate, şi duşmanii tăi ai fost răniţi de tine, Dacă ai căzut, scoalăte degrabă! Dacă din vorbă ai fost mânat la necuvioasă faptă, dacă te-au răpit, sau mintea te-a robit, ori ai desfrânat, întoarce-te şi te îndreptează! Nu lenevi! Pocăieşte-te! Dă slavă lui Dumnezeu în mărturisire, dă lacrimi fierbinţi, oftează din tot sufletul şi suspină din adâncul inimii, întristează-te şi te smereşte, că acestea toate pot aduce tămăduire sufletului tău.

Sfântului Teodor Studitul

Cuvântări

Sursa: Apărătorul Ortodox