Trăim vremuri grele și nelalocul lor, căci e nefiresc că nu suntem în biserică, este nefiresc că trebuie să stăm la distanțele acestea care nu sunt ale noastre, este nefiresc că nu ne putem împărtăși la Sfântul Potir, este nefiresc că trebuie să stăm cu mască pe faţă.
Nefirescul acesta ridică multe probleme. E drept sau e nedrept ce se întâmplă? Este din pricina păcatelor noastre sau din pricina răutății lumii? La început, când am fost scoși din biserică, am simțit aceasta ca pe o atenționare părintească și pedeapsă a lui Dumnezeu dată nouă ca popor.
În cine avem încredere? Avem încredere în ceea ce vedem cu ochii noștri, în ce vorbim cu apropiații nostri, în ce simțim noi, sau avem încredere în ce ni se spune la televizor și pe internet? Și ceea ce se spune la televizor nu corespunde cu ceea ce vedem noi! Mass-media nu e Dumnezeu; mass-media are interese, uneori individuale, alteori nici nu își dă seama că e manipulată.
Pentru că dacă este să am frică de cineva, am frică de Dumnezeu! Aceea e o frică mântuitoare! Aceea e o frică ce ne ajută cu adevărat să ne păzim de păcate. Și ne ajută cu adevărat pentru că ne duce cu gândul la Judecată, la moarte, la iad și la rai! Această frică de Dumnezeu ne învață ce să facem ca să îi placem lui Dumnezeu. Dar, dacă eu, frica mea o am pentru viața aceasta și frica mea o am de Cezar, de pedeapsa Cezarului, de porunca Cezarului, de sănătatea mea aicea, atunci eu nu mai am frică de Dumnezeu! Și atunci, atunci, inima mea în loc să se „concentreze” pe Dumnezeu, să se deschidă către El, stă împietrită față de Dumnezeu pentru că este împietrită de frica indusă de Cezar!
Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, să facem ascultare de arhierei și de preoții noștri, dar să-i dăm lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu! Și a lui Dumnezeu este dragostea și a lui Dumnezeu este atenția noastră! A lui Dumnezeu este, cu adevărat, inima noastră!
Și dacă nu vom înțelege cu adevărat cum că Cezarul încearcă să ne ia sufletul cu totul! Și vom ajunge la celălalt cuvânt al Mântuitorului: „Nu vă fie teamă de cele care omoară trupul, ci să vă fie teamă de cele care omoară și trupul și sufletul!” Avem, însă, această nădejde și nu trebuie să uităm o clipă că Hristos înviind a biruit moartea și nu a biruit-o doar pentru Sine, ci și pentru oricine încearcă cu adevărat să trăiască împreună cu El!
Părintele Tudor Ciocan