Temelia faptelor bune este postul. Prin el patimile sălbatice sunt îmblânzite și poftele rele sunt dezrădăcinate. Aducerea aminte de moarte, lacrimile, cumințenia și dispăriția cugetelor necurate sunt rezultatele postului. Prin post se taie trândăvia și nesârguința, care sunt ucigătoare pentru suflet. Postul îndepărtează orice închipuire rușinoasă și sădește în om frica de Dumnezeu și dorul de viața veșnică. În sufletele care postesc după cum poruncește Sfânta noastră Biserică, odihnește Hristos. Cei ce postesc au nădejdea moștenirii Împărăției cerurilor.
Ca omul să țină postul are nevoie de răbdare, pentru că trebuie să se lipsească de niște mâncăruri care bucură trupul și-l satisfac. Mâncarea multă și gustoasă deschide în suflet drumul spre cugete trupești. Deseori se întâmplă să se trezească în noi patimi după mulți ani, numai și numai din lăcomie și din încălcarea postului.
Astfel, încet-încet, fără ca omul să bage de seamă, simte răceala duhovnicească și râvna pentru post se ofilește. Orice strădanie pentru virtute dispare și începe somnul sufletului, care este începutul morții duhovnicești.
Cu cât mai mult chinuim trupul prin post, cu atât mai mari vor fi roadele duhovnicești pe care le vom culege. Cei care și-au ofilit trupul prin post, cunoșteau bine folosul pe care-l produceau în sufletul lor. Cel ce-și strunește trupul prin post, poate stăpâni poftele rele și poate să-l învingă pe diavol. De aceea și diavolul se luptă să desființeze postul încet-încet.
Omul, taie din bucate câte puțin, ca să poți după aceea să tai mai mult. Mănâncă cu măsură și atunci vei reuși multe lucruri în virtute. Când omul nu are măsura, devine mai rău decât animalele. Sunt neînțelepți cei care pentru o mică plăcere de la bucatele de frupt, se lipsesc de Împărăția cerurilor. Postul este virtutea binecuvântată.
Sursa: gînduridinierusalim