- Episcopia Ungheni - http://episcopia-ungheni.md -

Nu pentru pieirea noastră ne trimite Dumnezeu mari necazuri, ci spre înţelepţirea și întărirea noastră în credință

Când mama îndepărtează pruncul de la sânul său, acesta plânge amarnic. Lui i se pare că mama sa l-a părăsit definitiv şi este nemângâiat. Dar când mama ia pruncul din nou şi-l îmbrăţişează, bucuria lui este fără margini.

La fel se întâmplă, după spusele Sfântului Ioan Gură de Aur şi în viaţa noastră, când Domnul Dumnezeu ne încearcă cu adânci necazuri. Atunci ni se pare şi nouă că Domnul ne-a părăsit pentru totdeauna, că totul s-a sfârşit, nu mai avem nici o bucurie, nici o raza de lumină şi că noi o să pierim.

Dar nu pentru pieirea noastră ne trimite Dumnezeu mari necazuri, ci spre înţelepţirea noastră, pentru a ne încerca în credinţă şi pentru mântuirea noastră. Oare ne poate părăsi Domnul, când El a spus: „Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi” (Ioan 14, 18);  și „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).

Acest gând, că Domnul nu ne va părăsi niciodată, că El este întotdeauna cu noi, cu ocrotirea Lui, cu bucuria Lui, Sfânta Biserica l-a exprimat în cuvintele condacului praznicului de la praznicul Înălțării Domnului: „Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat şi strigând celor ce te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Dacă noi, am citi Biblia mai des, atunci niciodată nu s-ar zămisli în noi gândul că Dumnezeu ne-ar părăsi în necazurile noastre. Din pildele biblice am fi ştiut cât de minunat lucrează Pronia dumnezeiască şi cum aceasta se manifesta în viaţa adevăraţilor robi ai lui Dumnezeu, atunci când ei treceau prin grele supărări, nenorociri şi prin tot felul de necazuri.

Nu în zadar marele drept al Bisericii Ruse şi prietenul preacuviosului Serafim de Sarov, Antonie, arhiepiscopul Voronejului şi-a numit biblioteca personală, care cuprindea lucrările Sfinţilor Părinţi şi vieţile sfinţilor Grădina Raiului, pentru că aici, citind cărţile sfinte, el găsea fericita odihnă mângâietoare, după munca sa arhipăstorească şi după zilnicele lui nelinişti sufleteşti. Așa să facem și noi iubiților și ne vom învrednici de mila și ajutorul lui Dumnezeu în orice necaz și încercare.

Sfântul Ierh. Serafim Sobolev