Voiesc ca cele ce învăţaţi, să le şi faceţi. Creştinătatea este lucru nu numai al sfătuirii, ci şi al mărimei de suflet. Cînd creştinul cu adevărat se urăşte de lume, atunci este iubit de Dumnezeu. Căci este scris: De aţi fi fost din lume, lumea ar fi iubit pe ai săi, iar fiindcă nu sînteţi din lume, vă urăşte pe voi lumea.
Lăsaţi-mă să mă fac mîncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a cîştiga pe Dumnezeu. Sînt grîu al lui Dumnezeu şi vreau prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pîine curată a lui Hristos. Mai bine aţîţaţi pe fiare ca să mi se facă mormînt şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, cînd nici lumea nu va vedea trupul meu.
La nimic nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărăţiile veacului acestuia mai bine-mi este să mor în Hristos Iisus, decît să împărătesc marginile pămîntului. Pe Acela îl caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Il vreau, Care a înviat pentru noi.
Invidia să nu se sălăşluiască în voi. Sînt vremile cele din urmă. Să ne ruşinăm, deci, şi să ne temem de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, ca să nu ne fie spre osîndă. Nimic să nu iubiţi în afară de Hristos. Vă dau, iubiţilor, aceste sfaturi, ca să-L urmați în viața voastră pe Hristos, pentru care și eu din dragoste, îndur toate, ca întărit fiind de El, să ajung om desăvîrşit”.
Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul