Monologul lui Dumnezeu: „Am vrut să vorbesc cu tine, dar erai prea ocupat…”

M-am uitat la tine când te-ai tre­zit de dimineaţă. Aştep­tam să-mi spui două trei cuvinte, mulţumindu-Mi pen­tru cele ce ţi s-au întâm­plat, cerându-Mi păre­rea pen­tru cele ce urma să le faci astăzi. Am obser­vat că erai mult prea pre­o­cu­pat ca să-ţi cauţi haine potri­vite pen­tru a merge la serviciu.

Spe­ram să găseşti câteva clipe că să-Mi spui: Bună dimi­neaţa! Dar erai mult prea ocupat. Pen­tru a vedea că-ţi sunt ală­turi, am sur­prins pen­tru tine cerul cu culori şi cânt de păsă­rele. Păcat că nu ai obser­vat nici atunci pre­zenţa Mea.

Te-am pri­vit ple­când gră­bit spre ser­vi­ciu şi iar am aştep­tat. Pre­su­pun că fiind atât de ocu­pat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două vorbe.

Când te întorceai de la muncă, ţi-am văzut obo­seala şi ţi-am tri­mis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stre­sul acu­mu­lat. Am cre­zut că prin aceasta îţi vei aduce aminte de Mine. În schimb, supă­rat, M-ai înjurat, că de ce am făcut să plouă, fiind fără umbrelă.

Doream atât de mult să-Mi vorbeşti. Ori­cum ziua era, încă, lungă, credeam că până seara târziu totuşi vom vorbi! Dar ajungând acasă, ai por­nit tele­vi­zo­rul urmă­rind pro­gra­mele pre­fe­rate, iar Eu am aşteptat, că poate după aceasta îmi vei spune câteva vorbe.

Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine, neinvitându-mă şi pe Mine la un colţ de masă. Văzându-te atât de obo­sit şi abătut, am înţe­les tăcerea ta şi am stins splen­doa­rea ceru­lui că să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă. Am lăsat veghe­tori pen­tru tine o mulţime de stele şi lună frumoasa. Era aşa de fru­mos, dar păcat că n-ai obser­vat, ceea ce am făcut pentru tine… Dar nu con­tează! Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pen­tru tine şi că acestea le-aş fi făcut pentru tine.

Am mai multă răb­dare decât poţi să-ţi ima­gi­nezi tu vreo­dată… Vreau să-ţi arăt că am răbdare, nederanjându-te din grijile şi gândurile tale.

Te iubesc atât de mult încât te voi răbda mult, foarte mult!

Acum eşti pe punc­tul de a te trezi din nou, pentru a începe o nouă zi. Iar Mie nu-Mi rămâne decât să te iubesc şi să sper ca măcar azi, îmi vei acorda puţin timp din tim­pul pe care ţi-l dăruiesc.

Îţi dăruiesc o zi bună şi minu­nată sufle­t drag şi iubit.

Al tău, Dumnezeu.

Sursa: Gânduri din Ierusalim