- Episcopia Ungheni - https://episcopia-ungheni.md -

Izvorul lacrimilor după botez e mai mare decît botezul

Plânsul după Dumnezeu este o tristeţe a sufletu­lui, o simţire a inimii îndurerate care caută pururea nebuneşte pe Cel după care însetează; iar neajungându-L, Il urmăreşte cu osteneală şi se tânguieşte cu du­rere, alergând după El.

Cînd ai ajuns la plâns, ţine-l cu toată tăria. Căci înainte de a se îmbiba în tine, uşor ţi se răpeşte. Şi e topit ca ceara de tulburări, de griji trupeşti, de plă­ceri şi mai ales de multa vorbărie şi de glume uşuratece.

Deşi cuvântul e îndrăzneţ, izvorul lacrimilor după botez e mai mare decât botezul. Deoarece ace­la ne curăţeşte de păcatele noastre de mai înainte. Iar acesta, de cele de după aceea.

Să nu încetezi să-ţi închipuieşti mereu în tine şi să cercetezi adâncul (abisul) focului veşnic şi pe slujitorii nemiloşi, pe judecătorul neândurat şi neiertă­tor, prăpastia nemărginită a văpăii celei de sub pământ şi coborâşurile strâmtorate ale locurilor şi hăurilor subpământene şi înfricoşătoare şi chipurile tuturor acestora.

Celui ce a câştigat lacrima sufletului, tot locul îi este potrivit pentru rugăciune. Să-ţi fie întinderea în pat chip al zăcerii tale în mormânt şi vei dormi mai puţin. Desfătarea de la masă să-ţi aducă aminte că vei fi hrană dureroasei desfătări a viermilor şi te vei desfăta mai puţin. Nici când te îm­părtăşeşti de băutura apei, să nu uiţi de setea din vă­paia aceea (veşnică) şi negreşit vei sili firea (la cum­pătare).

Cuviosul Ioan Scărarul

Filocalia, vol. IX