E un lucru anevoios şi foarte trist pentru un şef, dacă oamenii lui nu-l ascultă, dar pentru a-şi păstra pacea, el trebuie să-şi aducă aminte că, chiar dacă oamenii lui sunt neascultători, totuşi Domnul îi iubeşte şi a murit „în chinuri pentru mântuirea lor”. De aceea, el trebuie să se roage din inimă pentru ei, şi atunci Domnul va da celui ce se roagă rugaciune şi el va cunoaşte din experiență cum inima care se roagă are îndrăznire către Dumnezeu şi iubire. Şi chiar dacă eşti un om păcătos, Domnul îţi va da să guşti roadele rugăciunii, iar dacă îţi vei face obicei să te rogi aşa pentru subordonaţi, atunci în sufletul tău va fi mare pace şi iubire.
Ce şef este oare mai bun decât cel care se roagă şi îşi iubeşte subordonaţii? Şi cum ne putem imagina că s-ar putea mântui un şef creştin care trăieşte în dispreţ faţă de mântuirea subordonaţilor săi? Căci mai înainte de a fi şef, şeful este creştin. Mai înainte de a avea obligaţii către firma la care lucreaza şi faţă de patronii acesteia, el are obligaţii faţă de Hristos şi Evanghelie. Şi dacă şeful se comportă creştineşte, iubindu-i şi rugându-se pentru subordonaţii săi, pe lângă faptul că se va conduce pe sine către mântuire, va fi şi un model pentru subordonaţi, putându-i atrage şi pe ei către Hristos.
Dar şi subalternii să se roage pentru şefii lor, chiar dacă ei sunt mai arţăgoşi şi îşi asupresc angajaţii. Căci e mare lucru în faţa lui Dumnezeu să te rogi pentru cei care te ocărăsc şi te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îţi va da harul Lui, şi vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şi atunci vei îndura cu bucurie toate întristările pentru El, şi Domnul îţi va da să iubeşti lumea întreagă şi vei dori fierbinte binele pentru toţi oamenii şi te vei ruga pentru toţi şi pentru şeful tău, ca pentru sufletul tău. Dacă vei murmura împotriva şefului tău şi-l vei înjura, vei ajunge tu însuţi arţăgos ca şi el.
Şi şefii, şi subalternii să ştie că, în cele spre mântuire este nevoie de Hristos, de smerenia şi de iubirea Lui, atât în Biserică, cât şi la serviciu.
Cuviosul Siluan Athonitul
Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, pp. 98-99
Editura Deisis, Sibiu, 2001